La pacienţii cu pancreatită cronică şi obstrucţia
distală a ductului pancreatic, drenajul chirurgical pare să fie mai eficient
pentru diminuarea durerilor decât tratamentul endoscopic, sugerează rezultatele
unui studiu prospectiv randomizat. „Prin terapia chirurgicală s-a obţinut ameliorarea
rapidă, eficientă şi susţinută a durerii”, notează dr. Djuna L. Cahen şi
colegii ei de la Academic
Medical Center din Amsterdam în numărul din 15 februarie al revistei New England Journal of Medicine.
În studiile precedente care au evaluat tratamentul endoscopic al pancreatitei, cei mai multţi autori au raportat o reducere a durerii la majoritatea pacienţilor. Trebuie însă menţionat că aceste trialuri nu au fost comparative, nu au folosit protocoale terapeutice bine definite, şi, poate cel mai important aspect, nu au utilizat măsurături valdiate pentru a aprecia durerea.
În studiul prezent cercetătorii au folosit scorul de durere Izbicki, dezvoltat în special pentru pancreatita cronică şi care urmăreşte frecvenţa şi intensitatea durerii, folosirea analgeticelor şi capacitatea de muncă.
La nouăsprezece pacienţi s-a ales drenajul endoscopic prin ampula Vater, precedat de litotriţie cu undă de şoc în cazul în care diametrul calculilor a depăşit 7 mm, iar la douăzeci de bolnavi s-a practicat pancreaticojejunostomie prin intervenţie chirurgicală.
Durata medie a simptomatologiei a fost 18 luni. Pe o scară de la 0 la 100, punctajul mediu obţinut la scorul de durere Izbicki a fost 71. Evoluţia pacienţilor a fost urmărită pe o perioadă medie de 24 de luni.
Media scorului Izbicki a scăzut la 51 la bolnavii trataţi prin endoscopie şi la 25 la grupul pacienţilor operaţi (p < 0.001). Dispariţia completă a simptomatologiei a fost raportată de un procent de 16%, respectiv 40% a pacienţilor.
Cei care au beneficiat de tratamentul endoscopic au avut nevoie în medie de cinci intervenţii terapeutice ulterioare (maxim 11), în timp ce pacienţii operaţi au necesitat în medie una (maxim 5). Dintre cei la care în urma endoscopiei s-a intervenit şi chirurgical din cauza durerilor refractare, s-a obţinut ameliorare numai la un singur pacient.
Funcţiile endo- şi exocrine ale pancreasului nu au fost diferite la cele două grupuri la sfârşitul sudiului.
Echipa doctorului Cahen a concluzionat că drenajul chirurgical este preferabil în cazul pacienţilor care prezintă o patologie complexă, tratamentul endoscopic rămânând o alternativă valoroasă pentru bolnavii cu probleme mai puţin serioase.
N Engl J Med 2007;356:676-684,727-729.
În studiile precedente care au evaluat tratamentul endoscopic al pancreatitei, cei mai multţi autori au raportat o reducere a durerii la majoritatea pacienţilor. Trebuie însă menţionat că aceste trialuri nu au fost comparative, nu au folosit protocoale terapeutice bine definite, şi, poate cel mai important aspect, nu au utilizat măsurături valdiate pentru a aprecia durerea.
În studiul prezent cercetătorii au folosit scorul de durere Izbicki, dezvoltat în special pentru pancreatita cronică şi care urmăreşte frecvenţa şi intensitatea durerii, folosirea analgeticelor şi capacitatea de muncă.
La nouăsprezece pacienţi s-a ales drenajul endoscopic prin ampula Vater, precedat de litotriţie cu undă de şoc în cazul în care diametrul calculilor a depăşit 7 mm, iar la douăzeci de bolnavi s-a practicat pancreaticojejunostomie prin intervenţie chirurgicală.
Durata medie a simptomatologiei a fost 18 luni. Pe o scară de la 0 la 100, punctajul mediu obţinut la scorul de durere Izbicki a fost 71. Evoluţia pacienţilor a fost urmărită pe o perioadă medie de 24 de luni.
Media scorului Izbicki a scăzut la 51 la bolnavii trataţi prin endoscopie şi la 25 la grupul pacienţilor operaţi (p < 0.001). Dispariţia completă a simptomatologiei a fost raportată de un procent de 16%, respectiv 40% a pacienţilor.
Cei care au beneficiat de tratamentul endoscopic au avut nevoie în medie de cinci intervenţii terapeutice ulterioare (maxim 11), în timp ce pacienţii operaţi au necesitat în medie una (maxim 5). Dintre cei la care în urma endoscopiei s-a intervenit şi chirurgical din cauza durerilor refractare, s-a obţinut ameliorare numai la un singur pacient.
Funcţiile endo- şi exocrine ale pancreasului nu au fost diferite la cele două grupuri la sfârşitul sudiului.
Echipa doctorului Cahen a concluzionat că drenajul chirurgical este preferabil în cazul pacienţilor care prezintă o patologie complexă, tratamentul endoscopic rămânând o alternativă valoroasă pentru bolnavii cu probleme mai puţin serioase.
N Engl J Med 2007;356:676-684,727-729.
