Rezultatele unui studiu pe animale sugerează că
susbstanţele care cresc activitatea sistemului endocanabinoid pot reduce
deficitul motor observat în tulburările legate de corpul striat, cum ar fi şi
boala Parkinson. În prezent se crede că deficitul motor din boala Parkinson şi
coreea Huntington este rezultatul dezechilibrului activităţii căilor nervoase directe (incluzând substantia
nigra pars reticulata) şi indirecte (incluzând globus pallidus). Dieferenţele
celulare şi a proprietăţilor sinaptice de la nivelul acestor căi nu au fost
încă pe deplin înţelese.
În studiul lor publicat în numărul din 8 februarie al revistei Nature, dr. Anatol C. Kreitzer, de la University of California, San Francisco şi dr. Robert C. Malenka, de la Stanford University Medical School din Palo Alto, California au folosit modele animale ale bolii Parkinson pentru a demonstra că sistemul endocanabinoid joacă un rol crucial în calea indirectă.
Cercetătorii au observat că depresia sinapselor căii indirecte, mediată de endocanabinoizi lipseşte în cazul modelului murin al bolii Parkinson. În schimb, tratamentul cu un agonist al receptorilor dopaminergici D2 sau cu un inhibitor al epuizării sistemului endocanabinoid a restabilit acest efect. Mai mult decât atât, prin administrarea ambelor substanţe terapeutice, deficitul motor caracteristic bolii parkinson s-a redus în mod semnificativ.
Rezultatele sugerează că „depresia sinapselor căii indirecte, mediată de endocanabinoizi are un rol critic în controlul mişcărilor. Această observaţie este importantă atât din punctul de vedere al înţelegerii fiziologiei ganglionilor bazali, cât şi din punct de vedere terapeutic, sugerând noi posibilităţi pentru dezvoltarea medicamentelor care ameliorează tulburările acestui sistem,” au concluzionat autorii.
Nature 2007;445:643-647.
În studiul lor publicat în numărul din 8 februarie al revistei Nature, dr. Anatol C. Kreitzer, de la University of California, San Francisco şi dr. Robert C. Malenka, de la Stanford University Medical School din Palo Alto, California au folosit modele animale ale bolii Parkinson pentru a demonstra că sistemul endocanabinoid joacă un rol crucial în calea indirectă.
Cercetătorii au observat că depresia sinapselor căii indirecte, mediată de endocanabinoizi lipseşte în cazul modelului murin al bolii Parkinson. În schimb, tratamentul cu un agonist al receptorilor dopaminergici D2 sau cu un inhibitor al epuizării sistemului endocanabinoid a restabilit acest efect. Mai mult decât atât, prin administrarea ambelor substanţe terapeutice, deficitul motor caracteristic bolii parkinson s-a redus în mod semnificativ.
Rezultatele sugerează că „depresia sinapselor căii indirecte, mediată de endocanabinoizi are un rol critic în controlul mişcărilor. Această observaţie este importantă atât din punctul de vedere al înţelegerii fiziologiei ganglionilor bazali, cât şi din punct de vedere terapeutic, sugerând noi posibilităţi pentru dezvoltarea medicamentelor care ameliorează tulburările acestui sistem,” au concluzionat autorii.
Nature 2007;445:643-647.
