La pacienţii cu insuficienţă cardiacă avansată
nivelul peptidului natriuretic tip B (BNP) determinat înaintea implantării
cardiostimulatorului prezice răspunsul la terapia de resincronizare cardiacă
(cardiac resynchronization therapy, CRT), susţine un articol publicat în
numărul din 15 ianuarie al revistei American
Journal of Cardiology.
Dr.
Kalyanam Shivkumar de la David Geffen School of Medicine (UCLA, SUA) şi colegii
săi notează în articolul de mai sus că aproximativ 30% a pacienţilor nu răspund
la CRT. Ei au investigat valoarea predictivă a unei singure determinări de BNP
înaintea implantării stimulatorului cardiac în ceea ce priveşte răspunsul la
CRT la 164 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA III sau IV.
Nivelurile de BNP înainte de implantare au fost semnificativ mai mari la cei 107 de pacienţi care au răspuns la CRT decât la cei 57 care nu au prezentat ameliorarea ulterioară a insuficienţei cardiace.
„Cauza mecanică a creşterii nivelului de BNP poate fi dissincronismul interventricular, care la rândul lui duce la întinderea regiunilor care se activează mai târziu”, a explicat pentru Reuters Health dr. Shivkumar.
Nivelurile de BNP au scăzut semnificativ după 6 luni la cei care au răspuns la terapie, ceea ce a fost însoţită şi de ameliorarea clasei NYHA, respectiv creşterea fracţeiei de ejecţie al ventricului stâng.
În contrast, după 6 luni de la implantare cei fără un răspuns favorabil au avut niveluri mai înalte ale peptidului natriuretic, fără modificări semnificative ale fracţiei de ejecţie sau ale clasei NYHA.
Un nivel de 447 pg/ml sau mai mare al BNP înaite de implantare a prezentat o specificitate de 79% şi o sensibilitate de 62% pentru a prezice răspunsul la CRT, notează autorii.
„La managementul insuficienţei cardiace trebuie luate în calcul mai multe opţiuni terapeutice şi trebuie avut în vedere o monitorizare atentă a parametrilor necostisitori, cum ar fi nivelul de BNP, pentru a aprecia oportunitatea studiilor mai sofisticate (de exmeplu ecocardiografia pentru dissincronism), în lumina cărora poate fi justifictă sau nu aplicarea noilor modalităţi terapeutice”, a concluzionat dr. Shivkumar.
Am J Cardiol 2007;99:242-246.
Nivelurile de BNP înainte de implantare au fost semnificativ mai mari la cei 107 de pacienţi care au răspuns la CRT decât la cei 57 care nu au prezentat ameliorarea ulterioară a insuficienţei cardiace.
„Cauza mecanică a creşterii nivelului de BNP poate fi dissincronismul interventricular, care la rândul lui duce la întinderea regiunilor care se activează mai târziu”, a explicat pentru Reuters Health dr. Shivkumar.
Nivelurile de BNP au scăzut semnificativ după 6 luni la cei care au răspuns la terapie, ceea ce a fost însoţită şi de ameliorarea clasei NYHA, respectiv creşterea fracţeiei de ejecţie al ventricului stâng.
În contrast, după 6 luni de la implantare cei fără un răspuns favorabil au avut niveluri mai înalte ale peptidului natriuretic, fără modificări semnificative ale fracţiei de ejecţie sau ale clasei NYHA.
Un nivel de 447 pg/ml sau mai mare al BNP înaite de implantare a prezentat o specificitate de 79% şi o sensibilitate de 62% pentru a prezice răspunsul la CRT, notează autorii.
„La managementul insuficienţei cardiace trebuie luate în calcul mai multe opţiuni terapeutice şi trebuie avut în vedere o monitorizare atentă a parametrilor necostisitori, cum ar fi nivelul de BNP, pentru a aprecia oportunitatea studiilor mai sofisticate (de exmeplu ecocardiografia pentru dissincronism), în lumina cărora poate fi justifictă sau nu aplicarea noilor modalităţi terapeutice”, a concluzionat dr. Shivkumar.
Am J Cardiol 2007;99:242-246.
