Dr. Kenneth Walsh şi colegii săi au observat că organismul şoarecilor la care lipseşte adiponectina nu poate să îndepărteze în totalitate celulele apoptotice când acestea sunt prezente într-un număr mai mare. În contrast, animalele care au primit adiponectină au prezentat o captare crescută a acestor celule. Analizele ulterioare au demonstrat că adiponectina practic se ataşează de celula apoptotică şi constituie un „pod” între celulă şi calreticulina, o proteină de suprafaţă a macrofagului.
Acumularea unui număr mare de celule apoptotice a reprezentat un trigger inflamator, iar împreună cu apariţia inflamaţiei, cercetătorii au identificat şi alte mecanisme antiinflamatoare ale adiponectinei. Aceasta poate contribui la legătura dintre inflamaţie şi diabet, deoarece nivelurile adiponectinei sunt mai scăzute la persoanele obeze.
Sursa: www.medicalnewstoday.com