Victimele osteoporozei, ale fracturilor şi
atrofiilor osoase ar putea beneficia în curând de beneficiile unei noi
tehnologii, ce urmăreşte elaborarea unui material pe bază de sticlă
biocompatibilă şi poroasă, care să inducă regenererarea osului distrus. Sticla
special concepută se aseamănă cu osul spongios, conţine pori multipli interconectaţi care să
faciliteze vascularizarea, producţia de celulele osoase şi troficitatea
ţesutului neoformat prin asigurarea aportului sanguin şi nutritiv în regiunea
afectată.
Materialul prezintă porozităţi de două dimensiuni – prima categorie, cea a microporilor, se înscrie la scara nanometrilor (având în medie 20 nm), iar cea dea doua, numită serie macroporilor are dimensiunea medie de 100 microni.
Dubla porozitate şi interconectivitatea dintre porozităţi permite materialului sticlos să imite structura şi două funcţii esenţiale ale ţesutului osos. Nanoporii facilitează adeziunea celulară şi cristalizarea componentelor osoase nou formate. Macroporii permite creşterea celulelor neoformate în interiorul sticlei şi totodată vascularizarea indispensabilă pentru acest tip de ţesut.
Grupul internaţional de cercetători implicaţi cuprinde oameni de ştiinţă ai universităţilor din Lehigh şi Princeton (SUA), Alexandria (Egipt), Portugalia şi Senegal. Ete condus de Himanshu Jain, director al Institutului Internaţional de Materiale Sticloase pentru Noi Funcţionalităţi.
Potrivit Dr. Himanshu, cea tratamentul ideal al osului afectat sau distrus de diferite afecţiuni este stimularea organismului în scopul regenerării ţesuturilor alterate. Acest obiectiv a fost urmărit şi prin tehnicile de prelevare a grefelor osoase din alte regiuni ale corpului şi inserarea lor în zona afectată, în scopul inducerii osteoneogenezei. De asemenea, în ultimii ani materialele pe bază de sticlă biocompatibilă au fost utilizate ca şi transplanturi osoase.
Totuşi, până în momentul de faţă nici una din tehnologiile aplicate nu a oferit succesul scontat, în urma căruia sticla să fie scheletul procesului de formare osoasă.
Obiectivul grupului de cercetători este, alături de stimularea regenerării osoase, şi acela de asigurare a proprietăţilor mecanice asemănătoare osului. Astfel sticla poroasă se doreşte a fi materialul de elecţie utilizat în osteoporoze, fracturi osoase şi atrofii ale osului, în principal la nivelul oaselor maxilare.
Materialul obţinut de curând a fost deja supus numeroaselor teste de laborator şi s-a constatat ca în condiţii in vitro sticla poroasă oferă rezultate optime.
Între timp, la centrele universitare din SUA se studiază procesul de fabricaţie, proprietăţile mecanice şi bioactivitatea materialului. De asemenea, se cercetează şi răspunsul dat de celulele care interacţionează cu sticla poroasă. În momentul de faţă sticla se află în etapa de testare in vivo, în Alexandria, Egipt.
Sursa: www.dentistul.net
Materialul prezintă porozităţi de două dimensiuni – prima categorie, cea a microporilor, se înscrie la scara nanometrilor (având în medie 20 nm), iar cea dea doua, numită serie macroporilor are dimensiunea medie de 100 microni.
Dubla porozitate şi interconectivitatea dintre porozităţi permite materialului sticlos să imite structura şi două funcţii esenţiale ale ţesutului osos. Nanoporii facilitează adeziunea celulară şi cristalizarea componentelor osoase nou formate. Macroporii permite creşterea celulelor neoformate în interiorul sticlei şi totodată vascularizarea indispensabilă pentru acest tip de ţesut.
Grupul internaţional de cercetători implicaţi cuprinde oameni de ştiinţă ai universităţilor din Lehigh şi Princeton (SUA), Alexandria (Egipt), Portugalia şi Senegal. Ete condus de Himanshu Jain, director al Institutului Internaţional de Materiale Sticloase pentru Noi Funcţionalităţi.
Potrivit Dr. Himanshu, cea tratamentul ideal al osului afectat sau distrus de diferite afecţiuni este stimularea organismului în scopul regenerării ţesuturilor alterate. Acest obiectiv a fost urmărit şi prin tehnicile de prelevare a grefelor osoase din alte regiuni ale corpului şi inserarea lor în zona afectată, în scopul inducerii osteoneogenezei. De asemenea, în ultimii ani materialele pe bază de sticlă biocompatibilă au fost utilizate ca şi transplanturi osoase.
Totuşi, până în momentul de faţă nici una din tehnologiile aplicate nu a oferit succesul scontat, în urma căruia sticla să fie scheletul procesului de formare osoasă.
Obiectivul grupului de cercetători este, alături de stimularea regenerării osoase, şi acela de asigurare a proprietăţilor mecanice asemănătoare osului. Astfel sticla poroasă se doreşte a fi materialul de elecţie utilizat în osteoporoze, fracturi osoase şi atrofii ale osului, în principal la nivelul oaselor maxilare.
Materialul obţinut de curând a fost deja supus numeroaselor teste de laborator şi s-a constatat ca în condiţii in vitro sticla poroasă oferă rezultate optime.
Între timp, la centrele universitare din SUA se studiază procesul de fabricaţie, proprietăţile mecanice şi bioactivitatea materialului. De asemenea, se cercetează şi răspunsul dat de celulele care interacţionează cu sticla poroasă. În momentul de faţă sticla se află în etapa de testare in vivo, în Alexandria, Egipt.
Sursa: www.dentistul.net
