Embolizarea arterei uterine este la fel de
eficientă ca şi intervenţia chirurgicală în cazul femeilor cu fibroame uterine
simptomatice, sugerează rezultatele unui studiu randomizat publicat astăzi în
revista The New England Journal of Medicine. „Embolizarea arterei uterine a devenit din ce în ce mai acceptată
pentru terapia minim-invazivă a fibroamelor, care în plus permite
şi păstrarea uterului. Peste 100000 de proceduri au fost efectuate în ultimele
10 ani, mai ales în SUA şi Europa de vest”, aflăm din articolul semnat de dr. Richard
D. Edwards, de la University of Glasgow din Scoţia şi ceilalţi realizatori ai
studiului REST (Randomised Study of
Embolisation and Surgical Treatment for Uterine Fibroids).
Această analiză a comparat rezultatele obţinute prin embolizarea arterei uterine cu cele ale intervenţiei chirurgicale la femei cu fibroame uterine simptomatice. În primul rând a fost urmăritõ calitatea vieţii la un an de la efectuarea procedurii, cu ajutorul chestionarului SF-36 (Medical Outcomes Study 36-Item Short-Form General Health Survey).
Pacientele au fost randomizate într-un raport 2:1 la embolizare de a. uterină (n =106) sau la operaţie chirurgicală (n = 51; din care 43 histerectomii şi 8 miomectomii). Comparativ cu cele operate, spitalizarea a fost mai scurtă (1 vs 5 zile; p < 0,001) la pacientele care au beneficiat de embolizare şi femeile din acest grup s-au întors mai repede la locul de muncă (p < 0,001). Scorul de simptome la 1 an a fost mai bun la cele operate (p = 0,03).
De-a lungul anului de urmărire au fost înregistrate 13 evenimente adverse majore în grupul cu embolizare (12%) şi 10 în grupul operatelor (20%, p = 0,22), de cele mai multe ori legate de procedură. Zece paciente din grupul cu embolizare (9%) au necesitat repetarea embolizării sau efectuarea histerectomiei din cauza simptomelor persistente. După un an de urmărire au fost spitalizate 14 femei dintre cele cu embolizare (13%), 3 pentru apariţia unui eveniment advers major, iar 11 pentru reintervenţie din cauza eşecului tratamentului iniţial.
„Rezultatele noastre indică în mod clar, că alegerea între chirurgie şi embolizarea arterei uterine pentru fibroame uterine simptomatice necesită compromisuri”, subliniază autorii. „Avantajele embolizării, care includ reducerea duratei de spitalizare şi a intensităţii durerilor din primele 24 de ore, respectiv întoarcerea mult mai rapidă la activităţile obişnuite, trebuie comparate cu riscul de eşec al tratamentului iniţial, necesitând o reintervenţie, precum şi cu posibilitatea apariţiei efectelor adverse majore, cu toate că acestea sunt rare.”
Într-un editorial însoţitor, dr. Togas Tulandi de la McGill University din Montreal (Quebec, Canada) notează că rezultatele nu indică în mod necesar că intervenţia chirurgicală trebuie utilizată doar ca tratament de linia a doua, după embolizarea arterei uterine. „Dacă luăm în considerare efectele embolizării asupra fertilităţii şi a sarcinilor ulterioare, ar trebui preferată miomectomia ca şi tratament de elecţie la femeile care doresc să mai aibă copii”, a subliniat dr. Tulandi. „În schimb, embolizarea ar trebui oferită pacientelor cu un risc chirurgical crescut – laparotomii multiple în antecedente sau femei cu fibromatoză difuză, la care miomectomia nu este posibilă din punct de vedere tehnic. Histerectomia rămâne o alternativă rezonabilă a embolizării pentru cele care doresc un tratament definitiv, fără sângerări sau intervenţii ulterioare”
N Engl J Med. 2007;356:360-370, 411-413.
Această analiză a comparat rezultatele obţinute prin embolizarea arterei uterine cu cele ale intervenţiei chirurgicale la femei cu fibroame uterine simptomatice. În primul rând a fost urmăritõ calitatea vieţii la un an de la efectuarea procedurii, cu ajutorul chestionarului SF-36 (Medical Outcomes Study 36-Item Short-Form General Health Survey).
Pacientele au fost randomizate într-un raport 2:1 la embolizare de a. uterină (n =106) sau la operaţie chirurgicală (n = 51; din care 43 histerectomii şi 8 miomectomii). Comparativ cu cele operate, spitalizarea a fost mai scurtă (1 vs 5 zile; p < 0,001) la pacientele care au beneficiat de embolizare şi femeile din acest grup s-au întors mai repede la locul de muncă (p < 0,001). Scorul de simptome la 1 an a fost mai bun la cele operate (p = 0,03).
De-a lungul anului de urmărire au fost înregistrate 13 evenimente adverse majore în grupul cu embolizare (12%) şi 10 în grupul operatelor (20%, p = 0,22), de cele mai multe ori legate de procedură. Zece paciente din grupul cu embolizare (9%) au necesitat repetarea embolizării sau efectuarea histerectomiei din cauza simptomelor persistente. După un an de urmărire au fost spitalizate 14 femei dintre cele cu embolizare (13%), 3 pentru apariţia unui eveniment advers major, iar 11 pentru reintervenţie din cauza eşecului tratamentului iniţial.
„Rezultatele noastre indică în mod clar, că alegerea între chirurgie şi embolizarea arterei uterine pentru fibroame uterine simptomatice necesită compromisuri”, subliniază autorii. „Avantajele embolizării, care includ reducerea duratei de spitalizare şi a intensităţii durerilor din primele 24 de ore, respectiv întoarcerea mult mai rapidă la activităţile obişnuite, trebuie comparate cu riscul de eşec al tratamentului iniţial, necesitând o reintervenţie, precum şi cu posibilitatea apariţiei efectelor adverse majore, cu toate că acestea sunt rare.”
Într-un editorial însoţitor, dr. Togas Tulandi de la McGill University din Montreal (Quebec, Canada) notează că rezultatele nu indică în mod necesar că intervenţia chirurgicală trebuie utilizată doar ca tratament de linia a doua, după embolizarea arterei uterine. „Dacă luăm în considerare efectele embolizării asupra fertilităţii şi a sarcinilor ulterioare, ar trebui preferată miomectomia ca şi tratament de elecţie la femeile care doresc să mai aibă copii”, a subliniat dr. Tulandi. „În schimb, embolizarea ar trebui oferită pacientelor cu un risc chirurgical crescut – laparotomii multiple în antecedente sau femei cu fibromatoză difuză, la care miomectomia nu este posibilă din punct de vedere tehnic. Histerectomia rămâne o alternativă rezonabilă a embolizării pentru cele care doresc un tratament definitiv, fără sângerări sau intervenţii ulterioare”
N Engl J Med. 2007;356:360-370, 411-413.
