Conform unui studiu apărut în luna curentă în
jurnalul Diabetes Care, secreţia
cortizolului este crescută la pacienţii care suferă de diabet zahrat tip 2 şi
complicaţiile cronice ale acestei boli. În câteva studii preliminare s-a
observat deja că nivelul de ACTH este mai mare la pacienţii cu diabet zaharat
tip 2, în timp ce alte analize nu au identificat nici o
dereglare a activităţii axului hipotalamo-hipofizo-adrenal (HPA).
Dr. Iacopo Chiodini şi colegii lui de la Universitatea din Milano, Italia, au evaluat activitatea axului HPA la un număr de 170 de pacienţi cu diabet zaharat tip 2 cu sau fără complicaţii cronice, respectiv la un număr de 71 de persoane de control non-diabetice, dar cu vârsta, sexul şi BMI corespunzători.
Pacienţii diabetici au avut în general niveluri mai mari ale cortizolului urinar liber, ale cortizolului seric determinate după testul de supresie cu 1 mg de dexametazonă administrată în cursul nopţii, ale cortizolului seric de la ora 12.00 şi valori mai ridicate ale tensiunii arteriale decât la persoanele de control.
În rândul pacienţilor diabetici, cei la care au apărut complicaţiile cronice ale bolii au prezentat valori şi mai ridicate ale parametrilor axului HPA.
Funcţia axului HPA nu s-a corelat cu nivelul hemoglobinei A1c, durata bolii, circumferinţa abdominală, rezistenţa la insulină sau numărul componentelor prezente ale sindromului metabolic.
Totuşi, numărul complicaţiilor diabetice a prezentat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic cu nivelul cortizolului seric de la ora 12.00, precum şi cu durata bolii.
S-a observat o legătură semnificativă între nivelul cortizolului seric de la ora 12.00 şi retinopatia, respectiv neuropatia diabetică, în timp ce alţi parametri ai axei HPA nu au fost asociaţi în mod individual cu prezenţa complicaţiilor diabetice.
„Cu toate că aceste rezultate nu au un impact imediat asupra managementului clinic al acestor pacienţi, sunt necesare studii ulterioare pentru a investiga dacă activitatea axului HPA are rol în determinarea complicaţiilor cronice ale diabetului tip 2”, a declarat dr. Chiodini pentru Reuters Health.
„O idee bună ar fi evaluarea efectului rosiglitazonei asupra activităţii axei hipofizo-adrenale la pacienţii diabetici cu şi fără complicaţii, având în vedere rolul acestei molecule atât în activitatea adrenală cât şi în rezistenţa la insulină”, a mai adăugat dr. Chiodini.
Diabetes Care 2007;30:83-88.
Dr. Iacopo Chiodini şi colegii lui de la Universitatea din Milano, Italia, au evaluat activitatea axului HPA la un număr de 170 de pacienţi cu diabet zaharat tip 2 cu sau fără complicaţii cronice, respectiv la un număr de 71 de persoane de control non-diabetice, dar cu vârsta, sexul şi BMI corespunzători.
Pacienţii diabetici au avut în general niveluri mai mari ale cortizolului urinar liber, ale cortizolului seric determinate după testul de supresie cu 1 mg de dexametazonă administrată în cursul nopţii, ale cortizolului seric de la ora 12.00 şi valori mai ridicate ale tensiunii arteriale decât la persoanele de control.
În rândul pacienţilor diabetici, cei la care au apărut complicaţiile cronice ale bolii au prezentat valori şi mai ridicate ale parametrilor axului HPA.
Funcţia axului HPA nu s-a corelat cu nivelul hemoglobinei A1c, durata bolii, circumferinţa abdominală, rezistenţa la insulină sau numărul componentelor prezente ale sindromului metabolic.
Totuşi, numărul complicaţiilor diabetice a prezentat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic cu nivelul cortizolului seric de la ora 12.00, precum şi cu durata bolii.
S-a observat o legătură semnificativă între nivelul cortizolului seric de la ora 12.00 şi retinopatia, respectiv neuropatia diabetică, în timp ce alţi parametri ai axei HPA nu au fost asociaţi în mod individual cu prezenţa complicaţiilor diabetice.
„Cu toate că aceste rezultate nu au un impact imediat asupra managementului clinic al acestor pacienţi, sunt necesare studii ulterioare pentru a investiga dacă activitatea axului HPA are rol în determinarea complicaţiilor cronice ale diabetului tip 2”, a declarat dr. Chiodini pentru Reuters Health.
„O idee bună ar fi evaluarea efectului rosiglitazonei asupra activităţii axei hipofizo-adrenale la pacienţii diabetici cu şi fără complicaţii, având în vedere rolul acestei molecule atât în activitatea adrenală cât şi în rezistenţa la insulină”, a mai adăugat dr. Chiodini.
Diabetes Care 2007;30:83-88.
