La pacienţii cu bronhopneumopatie obstructivă cronică
(BPOC) care suferă şi de depresie s-a constatat o supravieţuire mai
nefavorabilă, ceea ce sugerează că tratamentul antidepresant sau psihologic în
cazul acestor bolnavi poate să îmbunătăţească rezultatele clinice, susţin
autorii unui articol publicat în numărul din 8 ianuarie al revistei Archives of Internal Medicine.
„Simptomele depresiei sunt frecvente la pacienţii cu BPOC, dar impactul
tulburării afective asupra rezultatelor terapeutice nu a fost bine investigat
până acum”, precizează dr. Tze-Pin Ng şi colegii săi de la National University
of Singapore în articolul prezentat de Reuters
Health.
Ei au urmărit timp de un an 376 de pacienţi internaţi pentru acutizarea bolii pulmonare în cadrul unui studiu prospectiv de cohortă. Prevalenţa depresiei în momentul spitalizării a fost 44,4%.
În timpul urmării clinice 57 de pacienţi (15,2%) au murit şi alţi 202 (53,7%) au fost reinternaţi cel puţin o dată. Analiza statistică a evidenţiat că depresia a fost asociată cu un risc mai crescut al decesui (adjusted hazard ratio – 1,93), independent de severitatea bolii pulmonare, de comorbidităţi şi de factorii pshihosociali, socioeconomici sau comportamentali.
Internarea de la începutul studiului a fost mai prelungită în cazul pacienţilor care au suferit de depresie, precum şi numărul total al zilelor de spitalizare din cursul anului de urmărire a fost mai mare la aceşti bolnavi.
Faţă de prima internare, un procent semnificativ mai mare dintre ei au rămas fumători la 6 luni, au prezentat simptome mai severe, un status funcţional mai deteriorat şi o caliate de viaţă mai proastă la un an.
„Intervenţiile care reduc simptomele depresiei probabil ameliorează şi rezultatele terapeutice în BPOC”, sugerează autorii. „Trialurile cu modalităţile de tratament ale deprsiei ar furniza dovezi suplimentare despre îmbunătăţirea supravieţuirii, a calităţii de viaţă şi a scăderii numărului de spitalizări.”
Arch Intern Med 2007;167:60-67.
Ei au urmărit timp de un an 376 de pacienţi internaţi pentru acutizarea bolii pulmonare în cadrul unui studiu prospectiv de cohortă. Prevalenţa depresiei în momentul spitalizării a fost 44,4%.
În timpul urmării clinice 57 de pacienţi (15,2%) au murit şi alţi 202 (53,7%) au fost reinternaţi cel puţin o dată. Analiza statistică a evidenţiat că depresia a fost asociată cu un risc mai crescut al decesui (adjusted hazard ratio – 1,93), independent de severitatea bolii pulmonare, de comorbidităţi şi de factorii pshihosociali, socioeconomici sau comportamentali.
Internarea de la începutul studiului a fost mai prelungită în cazul pacienţilor care au suferit de depresie, precum şi numărul total al zilelor de spitalizare din cursul anului de urmărire a fost mai mare la aceşti bolnavi.
Faţă de prima internare, un procent semnificativ mai mare dintre ei au rămas fumători la 6 luni, au prezentat simptome mai severe, un status funcţional mai deteriorat şi o caliate de viaţă mai proastă la un an.
„Intervenţiile care reduc simptomele depresiei probabil ameliorează şi rezultatele terapeutice în BPOC”, sugerează autorii. „Trialurile cu modalităţile de tratament ale deprsiei ar furniza dovezi suplimentare despre îmbunătăţirea supravieţuirii, a calităţii de viaţă şi a scăderii numărului de spitalizări.”
Arch Intern Med 2007;167:60-67.
