Îi şi vedem ricanând pe reticenţi şi făcând ochii mari pe cei care cu greu lasă să le scape vreo câteva monede ori semnează vreun cec: "Ce fericire să fie în a-ţi goli portofelul?!"... O echipă de cercetători în neuroştiinţe a descoperit, recent, că atunci când o persoană dăruieşte ceva, o parte activă a creierului său /numită "reward system", ori proces de recompensare/ secretă dopamină, o substanţă euforizantă. "'Reward system' este o zonă ce este activată atunci când ceva ne dă o satisfacţie ori o plăcere", confirmă Christoph Michel, cercetător în cadrul catedrei universitare de neuroştiinţe din Geneva. A da, înseamnă, deci, mai întâi, a-ţi procura o senzaţie agreabilă, chiar mai înainte de a te gândi la ceilalţi...
La fel ca sexul, banii şi drogurile
Ironia este că echipa ştiinţifică din Statele Unite voia, mai întâi, să înţeleagă care sunt bazele neurologice ce duc la acte egoiste! Totuşi, în felul acesta au ajuns cercetătorii la plăcerea legată de... generozitate.
Testul IRM /imagerie funcţională prin rezonanţă magnetică/ efectuat pe 19 benevoli, a dus, în cele din urmă, la următoarea demonstraţie: senzaţia plăcută ce însoţeşte o donaţie în scopuri caritabile decurge, în primul rând, dintr-un principiu fiziologic. Euforia simţită ar fi, astfel, asemănătoare cu cea legată de sex, de bani, de hrană şi chiar... de droguri!
Faptul de a dărui ar anclanşa chiar o parte a creierului ce joacă un rol determinant în relaţia dintre mamă şi copilul ei. "Această demonstraţie este importantă, căci, pe viitor, ea va permite o mai bună înţelegere a modului în care funcţionăm noi, precum şi conştiinţa şi emoţiile", adaugă prof. Christoph Michel.
A da înseamnă şi să primeşti...
Dacă, de acum, este un lucru dovedit ştiinţific că a oferi face bine creierului nostru, a face o operă de caritate contribuie şi la o bună stare psihologică - ceea ce constituie al doilea punct important pentru donatori!
"Numeroşi oameni povestesc că primesc enorm dăruind, afirmă Jean-Marc Richard, jurnalist la postul de radio elveţian francofon /Radio Suisse Romande/ şi animator al unor emisiuni caritabile. "Pentru aceste persoane, /a da/ este şi o modalitate de a se indigna, de a se revolta împotriva a ceea ce nu merge, dar în mod pozitiv", spune el. Aceeaşi constatare este făcută şi de Pierre-Alain Praz, directorul asociaţiei Caritas Vaud: "Nu se dă gratuit. Cel mai adesea, este un demers ce răspunde unei nevoi interioare. În dar, există o dimensiune de schimb, chiar dacă nu aşteptăm nimic în schimb".
Prin urmare, darul gratuit nu există? Într-adevăr, actul donaţiei este făcut înainte de toate pentru sine, chiar dacă psihanaliza adaugă o nuanţă. "Există o gradaţie în a da, care merge de la cel mai interesat /dar/ la cel mai altruist. Se poate dărui pentru a primi ori pentru a-l poseda pe celălalt, până la alteritatea gratuită. Dar chiar şi dezinteresat, donaţia aduce o satisfacţie, în maniera artistului care îşi dăruieşte arta publicului", explică Françoise Palmaro, o psihanalistă din Geneva.
Fără îndoială că, din acest motiv, anul 2005, când s-a înregistrat devastatorul val tsunami din Asia de Sud-Est, a doborât toate recordurile în materie de donaţii: volumul a atins 1 340 de milioane de franci elveţieni faţă de o medie de 800 de milioane, în anii anteriori...
Cum să o spunem fără cinism? Nefericirea altora face, într-adevăr, fericirea unora. "Elveţienii sunt nişte buni donatori", şopteşte Pierre-Alain Praz. Care constată o anume stabilitate în sumele primite la Caritas.
Aşadar, nu vă veţi mai îndoi niciodată: nu există rău în a-ţi face bine, conchide publicaţia online editată la Lausanne. (Rompres)