Polimorfismul mononucleotidic de la nivelul genelor
care determină receptorii adrenergici pare să influenţeze în mod diferit
tensiunea arterială la femei şi la bărbaţi, sugerează cercetări recente. Aceast
lucru poate fi important pentru selectarea agenţilor antihipertensivi la un
anumit pacient. „Sexul este ca o prismă care reflectă efectul genelor într-un
mod diferit la femei şi bărbaţi”, a declarat dr. Daniel T. O'Connor de la Universitatea
California din San Diego, coautorul studiului.
„Rezultatele noastre arată că unele variaţii genetice specifice, care conduc la apariţia unor receptori care la rândul lor pot fi ţinta inhibitorilor enzimei de conversie, a betablocaţilor sau a altor metode terapeutice antihipertensive, au un impact diferit asupra hipertensiunii arteriale în cazul femeilor şi a bărbaţilor”, a explicat dr. O'Connor. „Cunoaşterea acestor mutaţii genetice ne poate ajuta pentru a stabili un diagnostic mai precis al hipertensiunii şi pentru a selecta o terapie adecvată.”
Rezultatele apărute în numărul din ianuarie al revistei Hypertension au la bază un studiu efectuat pe 611 de bărbaţi şi 656 de femei cu valori crescute ale tensiunii arteriale. Au fost analizate 48 de polimorfisme mononucleotidice şi 2 gene X-linkate ale căilor adrenergice şi renină-angiotensină-aldosteron şi s-au descoperit şase variante care influenţează în mod semnificativ tensiunea arterială, care au prezentat şi interacţiuni cu sexul.
Variaţiile receptorilor adrenergice beta 1 şi alfa 2 au influenţat tensiunea arterială la femei, în timp ce variaţiile receptorilor adrenergici beta 2 şi ale angiotensinogenului au avut un impact pe tensiune arterială în cazul bărbaţilor.
Rezultatele sugerează că sexul joacă un rol important în determinarea efectului polimorfismului genetic asupra tensiunii arteriale, au concluzionat autorii.
Hypertension 2007;49.
„Rezultatele noastre arată că unele variaţii genetice specifice, care conduc la apariţia unor receptori care la rândul lor pot fi ţinta inhibitorilor enzimei de conversie, a betablocaţilor sau a altor metode terapeutice antihipertensive, au un impact diferit asupra hipertensiunii arteriale în cazul femeilor şi a bărbaţilor”, a explicat dr. O'Connor. „Cunoaşterea acestor mutaţii genetice ne poate ajuta pentru a stabili un diagnostic mai precis al hipertensiunii şi pentru a selecta o terapie adecvată.”
Rezultatele apărute în numărul din ianuarie al revistei Hypertension au la bază un studiu efectuat pe 611 de bărbaţi şi 656 de femei cu valori crescute ale tensiunii arteriale. Au fost analizate 48 de polimorfisme mononucleotidice şi 2 gene X-linkate ale căilor adrenergice şi renină-angiotensină-aldosteron şi s-au descoperit şase variante care influenţează în mod semnificativ tensiunea arterială, care au prezentat şi interacţiuni cu sexul.
Variaţiile receptorilor adrenergice beta 1 şi alfa 2 au influenţat tensiunea arterială la femei, în timp ce variaţiile receptorilor adrenergici beta 2 şi ale angiotensinogenului au avut un impact pe tensiune arterială în cazul bărbaţilor.
Rezultatele sugerează că sexul joacă un rol important în determinarea efectului polimorfismului genetic asupra tensiunii arteriale, au concluzionat autorii.
Hypertension 2007;49.
