Subiecţii incluşi în trialul Genetic Study of Aspirin Responsiveness
(GeneSTAR) au ajutat în mod neintenţionat cercetătorii de la Universitatea Johns
Hopkins să măsoare efectul inhibitor al ciocolatei asupra funcţiei plachetare.
Aceştia au constatat că în urma consumului de ciocolată timpul de coagulare se
prelungeşte.
Rezultatele
pot explica de ce au ciocolata şi în general alimentele cu conţinut de cacao un
efect cardioprotector.
Persoanele care au participat la studiul GeneSTAR au fost instruiţi să facă exerciţii fizice, să întrerupă fumatul şi să evite mâncărurile şi băuturile care conţin flavonoizi, cei din urmă influenţând activitatea plachetară. Între aceste alimente se numără grapefruitul, substanţele cu conţinut de cofeină, vinul şi ciocolata respectiv toate substanţele care conţin cacao.
Un grup de 139 de indivizi sănătoşi nu au eliminat ciocolata din dieta lor.
Dr. Nauder Faraday, unul dintre conducătorii studiului a declarat pentru Medscape, că „ciocolata a fost numai una dintre lucrurile pe care acest grup nu le-a putut abandona.”
Subiecţii respectivi au fost excluşi din studiul GeneSTAR propriu-zis şi nu au fost randomizaţi în faza de evaluare a asprinei. Totuşi, dr. Faraday şi colegii săi au încercat să profite de necomplianţa acestor persoane ca să evalueze efectul ciocolatei demonstrat anterior şi anume de a reduce riscul cardiovascular. Pentru aceasta au folosit aceeaşi analiză a funcţiei plachetare care a fost aplicată şi în studiul GeneSTAR.
Cercetătorii au măsurat activarea plachetară indusă de agonişti în prezenţa solicitării mecanice şi au calculat timpul scurs până la obstrucţia sistemului printr-un cheag plachetar. Activarea plachetară a foast urmărită în acelaşi timp şi prin excreţia urinară.
Consumul de ciocolată a cauzat o creştere semnificativă a timpului scurs până la formarea trombului obstructiv, dar acesta a rămas în limite normale, au anunţat cercetătorii la American Heart Association 2006 Scientific Sessions.
„Ciocolata, chiar în cantităţi mici, a fost un factor independent al inhibării procesului de activare plachetară”, a explicat dr. Faraday. Timpul de obtrucţie a devenit mai lung, independent de vârstă, sex, indice de masă corporală, statusul de fumător, tensiune arterială sistolică, nivelul colesterolului total, al fibrinogenului sau al factorului von Willebrand.
„Magnitudinea efectului a fost destul de mică”, a subliniat dr. Faraday. Ciocolata are un efect asemănător aspirinei, dar de 5-10 ori mai slab, conform analizei folosite în studiul GeneSTAR, a continuat el.
Dr. Elliott Antman, profesor la Universitatea Harvard din Cambridge, Masssachusetts, a declarat pentru Medscape că în opinia lui aceste rezultate sunt uimitoare. „Aceasta ne poate ajuta să găsim o explicaţie pentru variabilitatea imensă în ceea ce priveşte reacţiile pacienţilor la tratament antiagregant, în special răspunsul la asprină”.
Dr. Faraday a mai adăugat că „de fiecare dată când balanţa coagulării este îndepărtată de tromboză, se produce o situaţie în care există un risc mai crescut al sângerării, dar eu nu mă gândesc că pot apare probleme serioase atunci când mâncăm ciocolată!”
AHA Scientific Sessions 2006: Abstract 4101. Presented November 14, 2006.
Persoanele care au participat la studiul GeneSTAR au fost instruiţi să facă exerciţii fizice, să întrerupă fumatul şi să evite mâncărurile şi băuturile care conţin flavonoizi, cei din urmă influenţând activitatea plachetară. Între aceste alimente se numără grapefruitul, substanţele cu conţinut de cofeină, vinul şi ciocolata respectiv toate substanţele care conţin cacao.
Un grup de 139 de indivizi sănătoşi nu au eliminat ciocolata din dieta lor.
Dr. Nauder Faraday, unul dintre conducătorii studiului a declarat pentru Medscape, că „ciocolata a fost numai una dintre lucrurile pe care acest grup nu le-a putut abandona.”
Subiecţii respectivi au fost excluşi din studiul GeneSTAR propriu-zis şi nu au fost randomizaţi în faza de evaluare a asprinei. Totuşi, dr. Faraday şi colegii săi au încercat să profite de necomplianţa acestor persoane ca să evalueze efectul ciocolatei demonstrat anterior şi anume de a reduce riscul cardiovascular. Pentru aceasta au folosit aceeaşi analiză a funcţiei plachetare care a fost aplicată şi în studiul GeneSTAR.
Cercetătorii au măsurat activarea plachetară indusă de agonişti în prezenţa solicitării mecanice şi au calculat timpul scurs până la obstrucţia sistemului printr-un cheag plachetar. Activarea plachetară a foast urmărită în acelaşi timp şi prin excreţia urinară.
Consumul de ciocolată a cauzat o creştere semnificativă a timpului scurs până la formarea trombului obstructiv, dar acesta a rămas în limite normale, au anunţat cercetătorii la American Heart Association 2006 Scientific Sessions.
„Ciocolata, chiar în cantităţi mici, a fost un factor independent al inhibării procesului de activare plachetară”, a explicat dr. Faraday. Timpul de obtrucţie a devenit mai lung, independent de vârstă, sex, indice de masă corporală, statusul de fumător, tensiune arterială sistolică, nivelul colesterolului total, al fibrinogenului sau al factorului von Willebrand.
„Magnitudinea efectului a fost destul de mică”, a subliniat dr. Faraday. Ciocolata are un efect asemănător aspirinei, dar de 5-10 ori mai slab, conform analizei folosite în studiul GeneSTAR, a continuat el.
Dr. Elliott Antman, profesor la Universitatea Harvard din Cambridge, Masssachusetts, a declarat pentru Medscape că în opinia lui aceste rezultate sunt uimitoare. „Aceasta ne poate ajuta să găsim o explicaţie pentru variabilitatea imensă în ceea ce priveşte reacţiile pacienţilor la tratament antiagregant, în special răspunsul la asprină”.
Dr. Faraday a mai adăugat că „de fiecare dată când balanţa coagulării este îndepărtată de tromboză, se produce o situaţie în care există un risc mai crescut al sângerării, dar eu nu mă gândesc că pot apare probleme serioase atunci când mâncăm ciocolată!”
AHA Scientific Sessions 2006: Abstract 4101. Presented November 14, 2006.
