Grosimea placentei este mai mare la femeile cu
infecţie primară de virus citomegalic (CMV) decât la gravidele neinfectate, în
special la cele care nasc copii afectaţi de boli congenitale, apare în revista Clinical Infectious Diseases. Această
modificare placentară răspunde la tratamentul cu globuline hiperimune. Dr. Renato
La Torre de la Universitatea La Sapienza din Roma, Italia şi colegii săi au
urmărit 92 de femei cu infecţie CMV primară, dobândită în cursul sarcinii şi 73
de gravide seropozitive pentru CMV dar fără o infecţie primară.
Statusul CMV a fost determinat la început, şi examinarea ecografică a fost efectuată în mod regulat între săptămânile 16-36 ale gestaţiei.
Cercetătorii au observat că grosimea placentei a fost cea mai mare la femeile cu infecţie CMV care au dat naştere copiilor cu boli congenitale legate de infecţia cu acest virus, cum ar fi ventriculomegalia, microcefalia, agiria, trombocitopenia, etc. Placenta a fost mai subţire în cazul femeilor cu infecţie dar ai căror bebeluşi nu au suferit de boli congenitale, iar cea mai mică grosime placentară a fost măsurată în cazul femeilor seropozitive fără infecţie primară de CMV.
Mărirea placentei a apărut datorită „depozitelor de fibrină şi a vilozităţilor slab vascularizate”, formate din cauza hipoxiei, explică cercetătorii.
32 de femei au fost tratate cu globuline hiperimune pentru a preveni infecţia CMV intrauterină, o terapie care a fost asociată cu „reducerea semnificativă a grosimii placentei”, indică raportul.
Rezultatele cercetătorilor sugerează că „multe manifestări ale afecţiunilor fetale şi neonatale sunt cauzate de insuficienţa placentară.”
Dr. Mark R. Schleiss de la Universitatea din Minnesota (Minneapolis) a declarat pentru Reuters Health că aceste rezultate subliniază importanţa unui screening mult mai agresiv pentru infecţiile de CMV, prin folosirea metodelor serologice sau, dacă este nevoie, chiar prin amniocenteză” , iar globulinele hiperimune „pot fi oferite gravidelor cu risc înalt”.
Clin Infec Dis 2006;43:994-1003.
Statusul CMV a fost determinat la început, şi examinarea ecografică a fost efectuată în mod regulat între săptămânile 16-36 ale gestaţiei.
Cercetătorii au observat că grosimea placentei a fost cea mai mare la femeile cu infecţie CMV care au dat naştere copiilor cu boli congenitale legate de infecţia cu acest virus, cum ar fi ventriculomegalia, microcefalia, agiria, trombocitopenia, etc. Placenta a fost mai subţire în cazul femeilor cu infecţie dar ai căror bebeluşi nu au suferit de boli congenitale, iar cea mai mică grosime placentară a fost măsurată în cazul femeilor seropozitive fără infecţie primară de CMV.
Mărirea placentei a apărut datorită „depozitelor de fibrină şi a vilozităţilor slab vascularizate”, formate din cauza hipoxiei, explică cercetătorii.
32 de femei au fost tratate cu globuline hiperimune pentru a preveni infecţia CMV intrauterină, o terapie care a fost asociată cu „reducerea semnificativă a grosimii placentei”, indică raportul.
Rezultatele cercetătorilor sugerează că „multe manifestări ale afecţiunilor fetale şi neonatale sunt cauzate de insuficienţa placentară.”
Dr. Mark R. Schleiss de la Universitatea din Minnesota (Minneapolis) a declarat pentru Reuters Health că aceste rezultate subliniază importanţa unui screening mult mai agresiv pentru infecţiile de CMV, prin folosirea metodelor serologice sau, dacă este nevoie, chiar prin amniocenteză” , iar globulinele hiperimune „pot fi oferite gravidelor cu risc înalt”.
Clin Infec Dis 2006;43:994-1003.
