Oare "oglinda sufletului" este aceeaşi în Occident şi în Orient? La această întrebare poetică, cercetătorii de la Universităţile din Hokkaido (Japonia) şi Alberta (SUA) au dat, recent, un răspuns ştiinţific negativ.
Partea feţei observată pentru a şti ce simte interlocutorul, diferă în funcţie de cultură: în timp ce americanii privesc buzele, japonezii se concentrează asupra ochilor, notează cotidianul francez Le Monde.
În lipsa ochilor şi a gurii - atribute esenţiale -, recunoaşterea feţelor ar da mari bătăi de cap. Dintre toate punctele de reper de care dispune creierul, acestea sunt determinante, cele asupra cărora revine neîncetat privirea observatorului. ªi tot ele ne reflectă emoţiile cu cea mai mare intensitate. Emoţii al căror limbaj facial este universal la specia umană, după cum o sugera deja Charles Darwin.
După el, numeroşi specialişti au verificat-o: la toate popoarele, există şase emoţii de bază - bucurie, tristeţe, mânie, teamă, mirare, dezgust -, cărora le corespunde un anumit număr de expresii ale feţei umane /clipitul din ochi, strângerea buzelor etc./. Este un alfabet valabil pretutindeni... Cu excepţia cazurilor în care, la această universalitate naturală, vin să se adauge constrângerile culturale.
Masaki Yuki şi colegii săi au dorit, astfel, să ştie cum descifrează expresiile faciale două popoare atât de diferite cum sunt japonezii şi americanii. Prezentându-le unor voluntari fotografii înfăţişând feţe "mixte", create prin juxtapunerea părţii superioare /ochii/ unei feţe vesele şi a părţii inferioare /gura/ unei feţe triste, ei i-au întrebat ce emoţie le evocau acele imagini. În majoritatea lor, japonezii au evocat veselia, iar americanii, tristeţea. În mod identic, atunci când le-au fost prezentate feţe ale căror ochi exprimau tristeţea, iar gura, veselia, japonezii au optat pentru prima emoţie, iar americanii, pentru cea de-a doua.
"Muşchii ce înconjoară ochii fiind mai dificil de controlat decât cei ai gurii, ei reflectă cel mai bine starea emoţională a persoanelor a căror cultură implică neimpunerea sentimentelor proprii semenilor, aşa cum este regula în majoritatea ţărilor din Orient", explică cercetătorii în revista de psihologie.
Specificul acesta este reflectat şi de aşa-numitele "emoticons", simboluri utilizate pentru exprimarea sentimentelor în poşta electronică: la americani, gura este aceea care dă tonul, în timp ce la japonezi, variază doar ochii.
