Însă oamenii de ştiinţă ne recomandă să nu râdem de acest misterios fenomen. Astfel de voci, consideră parapsihologii, ar putea să-i comunice receptorului o informaţie extrem de importantă, iar uneori, după cum s-a dovedit, vocile interioare au salvat oameni de la moarte.
Toate fenomenele de acest gen se împart în câteva grupuri: într-un caz vocea aparţine unui om apropiat sau a unui bun cunoscut şi de cele mai multe ori protejează receptorul de la o situaţie nefastă. Astfel, de exemplu, se ştie cum vocea mamei decedate a salvat de la moarte un băiat de 13 ani din Marea Britanie. Întors acasă de la funeraliile mamei, băieţelul s-a gândit să coboare de la mansardă nişte produse, însă pentru asta trebuia să urce pe o scară înaltă. În momentul în care a pornit spre scară, a auzit vocea mamei sale dintr-o cameră a casei. S-a năpustit într- acolo, dar n-a găsit pe nimeni. Din nou s-a pornit să-şi coboare de ale gurii şi din nou a auzit vocea părintelui său decedat. S-a oprit în loc neştiind ce se întâmplă şi în acel moment pe uşă a intrat o vecină care i-a spus că bărbatul său a luat scara s-o repare, întrucât se şubrezise extrem de rău şi putea să aducă necaz.
Uneori vocea interioară îl anunţă pe om despre un eveniment din viitor, altele însă transmit informaţii despre catastrofe şi avarii, care de cele mai multe ori nu au nici o legătură cu cel care le aude. Asta s-a întâmplat cu o tânără englezoaică în vara anului 1974. I s-a părut că auzise la un buletin de ştiri despre o explozie produsă la Flixborough, care s-a soldat cu nenumărate victime. Fata a comunicat informaţia prietenilor săi. A fost însă uluită când la principala emisiune de ştiri de seară, crainicul anunţă că accidentul s-a produs în timpul serii.
Cazuri de acest gen se întâmplă din timpuri străvechi. Se ştie că pe marele Byron l-a salvat odată de la moarte tocmai un glas enigmatic, pe care l-a auzit călăuza sa greacă. În timpul unei călătorii, călăuza lui Byron a început să aibă convulsii. ”Am auzit vocea tatei care mă avertiza că nu departe de aici se întâmplă ceva înfricoşător. Să ne oprim sire aici o vreme. Cu doi ani în urmă am avut convulsii asemănătoare şi vocea pe care am auzit-o atunci mi-a salvat viaţa. Turcii căsăpeau un sat, spre care mă îndreptam eu”, i-a relatat bărbatul.
Scriitorul nu a dat crezare istoriei, pe care a catalogat-o drept basm, dar a fost de acord să aştepte în acel loc înainte de a porni din nou la drum. Ulterior, pe traseul pe care cei doi şi-au continuat călătoria au descoperit urme ale unor lupte şi şapte cadavre. ªi cu toate că Byron a considerat în continuare că a fost vorba doar de o coincidenţă, parapsihologii sunt categorici: nici un fel de coincidenţe, asta vocea interioară a călăuzei l-a salvat pe scriitor. (Rompres)
