Este accidentul nedrept, stupid, inevitabil şi cu consecinţe disproporţionate. Sari dintr-un vehicul, peste un gard, cazi de pe un taburet sau îţi agăţi cheile. Inelul cheilor, un cârlig ori un element al gardului intră între deget şi inel: acesta din urmă este tras cu forţă şi, aidoma unui adevărat "fir de tăiat untul", va tăia şi lua cu el pielea, vasele, tendoanele. Dacă tracţiunea este îndeajuns de mare, degetul este pur şi simplu amputat! Comisia pentru Securitatea Consumatorilor, Federaţia Europeană a Serviciilor de Urgenţă pentru Mâini /FESUM/ şi Congresul Urgenţe 2006, desfăşurat, în perioada 7-9 iunie, la Paris, şi-au exprimat din nou emoţia în legătură cu acest pericol, au emis recomandări /îndeosebi sportivilor şi femeilor/ şi au făcut un apel la adresa autorităţilor publice, pentru a organiza acţiuni de prevenţie. Aceasta deoarece problema, în mare parte necunoscută publicului larg, nu este nouă.
O amputare accidentală pe zi
În anii 1950, prof. Raymond Villain, aflat la originea Centrelor SOS Mains /SOS Mâini/, îşi obliga tinerii internişti să îşi taie verighetele, pentru a evita ei înşişi acest risc! În 2004, la cel de-al 40-lea Congres de chirurgia mâinii, organizatorii au amintit că, în fiecare an, survin 620 000 de traumatisme grave ale mâinii în Franţa; ei au avertizat din nou publicul în privinţa potenţialului pericol pe care îl prezintă inelele şi verighetele.
FESUM apreciază că purtarea inelelor ar fi la originea a 350 de amputări accidentale pe an, adică a aproximativ una pe zi. Nouăzeci la sută din smulgerile de degete tratate de aceste servicii de urgenţă pentru mâini şi 13-15 la sută din toate amputările accidentale ale degetelor /există şi accidente de muncă şi sportive/ practicate anual se datorează acestui fenomen traumatic brutal, denumit "ring finger" /"degetul cu inel"/. De notat că Armata Statelor Unite ale Americii le-a interzis militarilor săi activi purtarea oricărei bijuterii de genul acesta. Foarte departe de activităţile militare sau sportive, 62 la sută din cele 1,4 milioane de traumatisme ale mâinii /adică 870 000 de accidente/ sunt domestice.
Leziunile digitale ce rezultă din purtarea unor inele şi verighete /numite şi "degete de verighetă"/ se numără printre cele mai grave şi cele mai greu de tratat accidente ale mâinii. Într-adevăr, spre deosebire de o rană "neechivocă", tracţiunea exercitată de un inel asupra unui deget provoacă un fenomen de avulsie /sau smulgere/ a ţesuturilor. Pielea, nervii, vasele, tendoanele şi sistemul osteoarticular nu cedează în mod identic, ceea ce poate duce la o "desmănuşare" parţială sau totală a degetului, în funcţie de materialul constitutiv al inelului, de cât de fix este el pe deget, de violenţa şi unghiul mişcării.
Pragul fatidic de 111 newtoni
Un studiu efectuat de Universitatea din San Diego /California/ pe cadavre, a atestat faptul că, în 90 la sută dintre cazuri, exercitarea unei forţe de 80 de newtoni provoacă afectări ale cărnii fără ruperea nervilor, vaselor, tendoanelor şi articulaţiilor; primele smulgeri ale degetelor intervin de la 111 newtoni în sus.
Pentru a evita aceste drame, chirurgii mâinii au propus tăierea verighetelor, pentru a slăbi rezistenţa acestora la smulgere, dar, astfel, se elimină caracterul simbolic al uniunii. Bijutierii nu vor să le comunice clienţilor lor această noţiune de risc în momentul în care aceştia cumpără astfel de podoabe, iar legislaţia nu spune nimic în această privinţă. (Rompres)
