Omul este construit în aşa fel încât are de
optat întotdeauna: fie, bunăoară, să-ţi inviţi vineri seara prietena la o cină
romantică sau să te faci manga cu amicii la terasă şi să nu-ţi revii din starea
de mahmureală până luni. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa activităţii
profesionale prestate: unii se fac că muncesc, alţii trudesc de le sar
capacele. Indiferent de poziţie şi categorie socială, viaţa îl pune pe om să
aleagă permanent, iar principala opţiune este cea dintre bine şi rău. Din când
în când suntem vizitaţi de gânduri sumbre care ne
determină să facem o alegere greşită etic dar care ne favorizează într-un
context dat, iar dacă sentimentul vinovăţiei faţă de concesiile succesive
făcute slăbiciunilor noastre dispare ca o boare, regretele despre şansele
pierdute de a cădea în ispită nu dispar niciodată. Dimpotrivă, gândul că ai fi
putut la un moment dat să profiţi de o situaţie sau de un om, chiar dacă gestul
ar fi fost în răspăr cu morala, persistă din ce în ce mai tare odată cu
înaintarea în vârstă.
Acestea sunt concluziile, poate deranjante, la care au ajuns oamenii de ştiinţă americani de la Columbia University - care într-un studiu publicat în recenta ediţie a revistei Journal of Consumer Research - au demonstrat că o dată cu înaintarea în vârstă începe să ne pară rău din ce în ce mai tare pentru opţiunea luată în trecut de a face doar ceeea ce este bine, etic şi moral, în timp ce vina pentru faptele noastre reprobabile se estompează. Mai bine zis, autorii acestui studiu susţin că o dată cu trecerea anilor, omul devine mai neobrăzat şi fără scrupule.
Concluzia s-a desprins în urma unei serii de cercetări sociologice şi experimente psihologice realizate de savanţii de la Columbia University timp de mai mulţi ani.
”Cu înaintarea în vârstă, în mintea omului prevalează regretul după numeroasele posibilităţi care i-au oferit cândva ocazia de a-şi trăi clipa la intensitate maximă, de a profita din plin de o conjunctură, situaţii care i-ar fi putut să-i lase amintiri unice sau să-i aducă un beneficiu clar. Omul înţelege că astfel de şanse sau situaţii sunt unice şi ele nu se vor mai repeta niciodată”, explică Anat Keinan, unul din autorii studiului. Psihologul îşi exemplifică aserţiunea cu o declaraţie a fostului senator al statului Massachusetts, Paul Tsongas, care a remarcat odată:” Încă nimeni nu a spus pe patul de moarte că-i pare rău pentru zilele absentate de la birou!”. (Rompres)
Acestea sunt concluziile, poate deranjante, la care au ajuns oamenii de ştiinţă americani de la Columbia University - care într-un studiu publicat în recenta ediţie a revistei Journal of Consumer Research - au demonstrat că o dată cu înaintarea în vârstă începe să ne pară rău din ce în ce mai tare pentru opţiunea luată în trecut de a face doar ceeea ce este bine, etic şi moral, în timp ce vina pentru faptele noastre reprobabile se estompează. Mai bine zis, autorii acestui studiu susţin că o dată cu trecerea anilor, omul devine mai neobrăzat şi fără scrupule.
Concluzia s-a desprins în urma unei serii de cercetări sociologice şi experimente psihologice realizate de savanţii de la Columbia University timp de mai mulţi ani.
”Cu înaintarea în vârstă, în mintea omului prevalează regretul după numeroasele posibilităţi care i-au oferit cândva ocazia de a-şi trăi clipa la intensitate maximă, de a profita din plin de o conjunctură, situaţii care i-ar fi putut să-i lase amintiri unice sau să-i aducă un beneficiu clar. Omul înţelege că astfel de şanse sau situaţii sunt unice şi ele nu se vor mai repeta niciodată”, explică Anat Keinan, unul din autorii studiului. Psihologul îşi exemplifică aserţiunea cu o declaraţie a fostului senator al statului Massachusetts, Paul Tsongas, care a remarcat odată:” Încă nimeni nu a spus pe patul de moarte că-i pare rău pentru zilele absentate de la birou!”. (Rompres)
