Albumina
administrată în doză mare şi la scurt timp după un atac vascular cerebral (AVC)
ischemic pare a fi benefică şi fără riscuri, conform rezultatelor unui
studiu experimental. Administrată
împreună cu un activator tisular al plasminogenului (tissue plasminogen
activator - tPA), albumina are o
eficacitate şi mai mare, ceea ce sugerează un efect sinergic între cele două substanţe. Dr. Myron D. Ginsberg şi
colegii săi au demonstrat la un model animal al AVC ischemic, că administrarea albuminei este asociată cu mai multe efecte favorabile, de
exemplu îmbunătăţirea scorului neurologic, scăderea volumului de infarct
cerebral şi reducerea edemului cerebral.
Pe baza acestor rezultate încurajatoare, ca şi lipsa efectelor adverse, echipa Doctorului Ginsberg de la Universitatea din Miami Miller School of Medicine, Florida a condus un studiu de fază I cu dieferite doze de substanţă activă (The ALIAS Pilot Trial). Rezultele au apărut în luna curentă în reivsta Stroke.
În studiu au fost incluse 82 de persoane (între 25 şi 88 ani, în medie 65) cu un NIH Stroke Scale (NIHSS) de 6 sau mai mare (maxim 31). Pacienţii au fost împărţiţi în şase grupuri, care au primit cantităţi diferite de albumină umană 25%, de la 100 ml la 600 ml. Medicii au administrat albumina iv. timp de 2 ore la subiecţii care au început tratamentul în primele 16 ore post-AVC. 42 de pacienţi au beneficiat şi de terapie cu tPA.
Cercetătorii au comparat rezultatele la pacienţii cu cele trei doze mici (0,34 to 1,03 g/kg) versus pacienţii cu dozele mari (1,37 to 2,05 g/kg). Un rezultat ”bun” a fost definit ca şi punctaj 0 sau 1 la NIHSS ori punctaj 0 sau 1 la modified Rankin Scale (mRS ) ori ambele. Echipa Doctorului Ginsberg a găsit, după ajustarea pentru tratamentul cu tPA, că pacienţii care au primit doza cea mai mare de albumină au avut o şansă cu 81% mai mare ca să aibă un rezultat bun faţă de cei din grupurile cu doze mici. Bolnavii care beneficiau şi de terapia cu tPA au avut o rată mai mică a hemoragiei decât s-a observat în general după administrarea acestui agent, ceea ce sugerează că albumina ”reduce hemoragia intracerebrală simptomatică după tPA”.
Albumina nu a influenţat frecvenţa cardiacă sau respiratorie, temperatura corporală, electroliţii plasmatici, funcţia renală şi coagularea. Nivelul plasmatic al peptidului natriuretic cerebral (brain natriuretic peptide - BNP) a fost crescut la subiecţii din grupurile cu doze mari de albumină. Cu valorile cele mai mari la cei vârstnici. Totuşi, nivelul BNP nu a fost asociat cu gravitatea iniţială a AVC sau efecte adverse cardiace.
Edemul pulmonar uşor sau moderat a reacţionat prompt la administrarea diureticelor. Un singur efect advers grav posibil atribuit albuminei a fost înregistrat la un pacient cu fibrilaţie atrială paroxistică, care a primit tPA şi albumină în doză de 1,03 g/kg.
Dr. Ginsberg şi colegii lui ne oferă câteva teorii pentru a explica efectul neuroprotector al albuminei administrată după AVC: păstrarea patenţei microvasculare, îmbunătăţirea perfuziei locale, prevenţia trombozei repetate după terapia de tPA şi inhibarea agregării plachetare.
Pe baza acestor rezultate, care indică îmbunătăţirea rezultatelor şi în acelaşi timp siguranţa terapiei cu albumină, echipa a îniţiat studiul ALIAS Phase III trial, cu 1800 de subiecţi incluşi. Tratamentul activ va fi iniţiat la o doză de 2.0 g/k de albumină 25%, cu condiţia ca infuzia să fie iniţiată în primele 6 ore după AVC. (Reuters Health)
Stroke 2006;37:2100-2114.
Pe baza acestor rezultate încurajatoare, ca şi lipsa efectelor adverse, echipa Doctorului Ginsberg de la Universitatea din Miami Miller School of Medicine, Florida a condus un studiu de fază I cu dieferite doze de substanţă activă (The ALIAS Pilot Trial). Rezultele au apărut în luna curentă în reivsta Stroke.
În studiu au fost incluse 82 de persoane (între 25 şi 88 ani, în medie 65) cu un NIH Stroke Scale (NIHSS) de 6 sau mai mare (maxim 31). Pacienţii au fost împărţiţi în şase grupuri, care au primit cantităţi diferite de albumină umană 25%, de la 100 ml la 600 ml. Medicii au administrat albumina iv. timp de 2 ore la subiecţii care au început tratamentul în primele 16 ore post-AVC. 42 de pacienţi au beneficiat şi de terapie cu tPA.
Cercetătorii au comparat rezultatele la pacienţii cu cele trei doze mici (0,34 to 1,03 g/kg) versus pacienţii cu dozele mari (1,37 to 2,05 g/kg). Un rezultat ”bun” a fost definit ca şi punctaj 0 sau 1 la NIHSS ori punctaj 0 sau 1 la modified Rankin Scale (mRS ) ori ambele. Echipa Doctorului Ginsberg a găsit, după ajustarea pentru tratamentul cu tPA, că pacienţii care au primit doza cea mai mare de albumină au avut o şansă cu 81% mai mare ca să aibă un rezultat bun faţă de cei din grupurile cu doze mici. Bolnavii care beneficiau şi de terapia cu tPA au avut o rată mai mică a hemoragiei decât s-a observat în general după administrarea acestui agent, ceea ce sugerează că albumina ”reduce hemoragia intracerebrală simptomatică după tPA”.
Albumina nu a influenţat frecvenţa cardiacă sau respiratorie, temperatura corporală, electroliţii plasmatici, funcţia renală şi coagularea. Nivelul plasmatic al peptidului natriuretic cerebral (brain natriuretic peptide - BNP) a fost crescut la subiecţii din grupurile cu doze mari de albumină. Cu valorile cele mai mari la cei vârstnici. Totuşi, nivelul BNP nu a fost asociat cu gravitatea iniţială a AVC sau efecte adverse cardiace.
Edemul pulmonar uşor sau moderat a reacţionat prompt la administrarea diureticelor. Un singur efect advers grav posibil atribuit albuminei a fost înregistrat la un pacient cu fibrilaţie atrială paroxistică, care a primit tPA şi albumină în doză de 1,03 g/kg.
Dr. Ginsberg şi colegii lui ne oferă câteva teorii pentru a explica efectul neuroprotector al albuminei administrată după AVC: păstrarea patenţei microvasculare, îmbunătăţirea perfuziei locale, prevenţia trombozei repetate după terapia de tPA şi inhibarea agregării plachetare.
Pe baza acestor rezultate, care indică îmbunătăţirea rezultatelor şi în acelaşi timp siguranţa terapiei cu albumină, echipa a îniţiat studiul ALIAS Phase III trial, cu 1800 de subiecţi incluşi. Tratamentul activ va fi iniţiat la o doză de 2.0 g/k de albumină 25%, cu condiţia ca infuzia să fie iniţiată în primele 6 ore după AVC. (Reuters Health)
Stroke 2006;37:2100-2114.
