"Eşecul guvernului în combaterea discriminării şi promovarea integrării a făcut ca mulţi dintre aceşti copii să fie vulnerabili la abuz şi neglijenţe, prost informaţi în legătură cu sexualitatea şi nepregătiţi pentru viaţa de adult", arată Human Rights Watch.
Mai mult de 7.200 de copii şi tineri români cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani sunt infectaţi cu HIV. Marea majoritate a contractat virusul în perioada 1986-1991, ca rezultat direct al politicilor guvernamentale ce i-a expus la ace de seringă contaminate şi la "micro-transfuzii", în urma cărora copiilor mici li s-a administrat sânge netestat din cauza ideii greşite că acest lucru va duce la îmbunătăţirea stării imunologice, se arată în raport.
"Guvernul român ştie de aceşti copii de mai mult de 15 ani, dar încă nu are un plan legat de ce o să se întâmple cu ei atunci când împlinesc 18 ani. Dacă autorităţile nu iau măsuri urgente acum, discriminarea necontrolată va împinge mult prea mulţi dintre aceşti copii la marginile societăţii", a spus Clarisa Bencomo, cercetătoare pentru drepturile copilului la Human Rights Watch şi autoarea raportului.
Mai puţin de 60% dintre copiii infectaţi cu HIV participă la o formă de şcolarizare şi îşi asumă riscul ostracizării şi abuzului din partea profesorilor şi elevilor sau chiar excluderii din şcoală, dacă se află despre boala lor. Unii dintre ei sunt trimişi la şcoli speciale sau nu au acces la şcoli profesionale în domenii precum alimentaţia şi coafura pentru care legea română stabileşte testarea HIV obligatorie.
Human Rights Watch a descoperit că există medici care, în mod frecvent, refuză tratarea copiilor şi a tinerilor care trăiesc cu HIV sau îi hărţuiesc pentru a-i descuraja să mai solicite îngrijiri medicale.
Tinerilor infectaţi cu HIV li se poate refuza în mod arbitrar angajarea pentru că legea română prevede testarea medicală obligatorie pentru unele meserii în care pericolul transmiterii HIV este minim şi nu reuşeşte să protejeze indivizii de la testele HIV realizate de către angajatorii publici şi privaţi fără consimţământul informat al celor testaţi. Cazurile de discriminare în muncă sunt dificil de adus în faţa instanţelor şi pot să atragă şi mai mult atenţia asupra bolii celor care sunt dispuşi să facă o plângere, deoarece documentele instanţelor nu sunt confidenţiale.
Potrivit raportului Human Rights Watch, autorităţile române pun rareori în aplicare legislaţia care interzice discriminarea persoanelor infectate. De asemenea, legea stabileşte puţine sancţiuni reale pentru discriminatori.
O altă problemă este cea a agenţiilor însărcinate cu protejarea copiilor în faţa discriminării şi a abuzului, care nu au personal calificat pentru monitorizarea, investigarea şi intervenţia în cazurile reclamate. De aceea, şi soluţiile sunt puţine în acest domeniu. (Rompres)