Louise Brown este primul copil care a fost conceput prin fecundare in vitro
/FIV/. S-a născut la 25 iulie 1978. De atunci, milioane de fiinţe au venit pe
lume aidoma ei. Louise, care, în prezent, este căsătorită, a anunţat, recent,
că este însărcinată, relevă Marie-Christine Petit-Pierre în ultima ediţie a
cotidianului elveţian Le Temps, editat la Geneva. Astăzi, este doamna Mullinder, Louise Mullinder. Luni, 10 iulie, a anunţat că
este gravidă în trei luni, după doi ani de căsnicie. Este o poveste banală? Un
mic miracol al vieţii, mai degrabă: înainte de căsătorie, această tânără de 27
de ani se numea Brown, Louise Brown. Ea este primul copil conceput în eprubetă.
Naşterea ei - prin cezariană - la 25 iulie 1978, într-un spital de la periferia
oraşului Manchester /Marea Britanie/, a făcut mare vâlvă.
De fapt, "fericitul eveniment" a revoluţionat tratamentul infertilităţii. De atunci, peste un milion de bebeluşi s-au născut în urma unei fecundări in vitro, adică a fertilizării unui ovul în afara corpului matern. Începând cu sora mai mică a lui Louise, Natalie, care, în anul 2006 împlineşte fix 20 de ani.
Această primă FIV din istoria omenirii a fost realizată de o echipă engleză. Medicilor Robert Edward şi Patrick Steptoe le-au trebuit 12 ani de cercetare. Cel de-al doilea a murit după zece ani de la naşterea lui Louise, dar colegul lui a fost invitat de onoare la căsătoria tinerei, oficiată la biserica St. Mary Redcliffe, din Bristol. În faţa lăcaşului sfânt, tânărul cuplu le vorbise, deja, ziariştilor prezenţi, despre dorinţa de a avea copii. Căci începutul ieşit din comun al vieţii sale nu a făcut-o pe Louise alergică la bebeluşi, ci, dimpotrivă, ea îi adoră, şi a urmat o pregătire de infirmieră. Cuplul doreşte, aşadar, să aibă mulţi copii. Dacă este posibil, concepuţi în mod "artizanal", aşa cum au făcut-o toate cuplurile înaintea lui Lesley şi John Brown, părinţii lui Louise.
După ce au încercat - timp de nouă ani - să procreeze în mod natural, soţii Brown acceptă să testeze metoda FIV. Pe post de pionieri. Cercetătorii o supun, aşadar, pe Lesley, unui tratament hormonal, pentru a-i stimula producerea de ovule. ªi, în cele din urmă, sperma lui John reueşte să fecundeze un ovul al soţiei sale, într-un mediu de cultură. O operaţiune complet futuristă pentru vremea aceea.
Cu toate acestea, iraţionalul îşi are locul său în această premieră. Într-adevăr, ovulul fecundat care va deveni Louise este transferat in utero la ora 23.30. Nu pentru că, în acea noapte, medicii fac ore suplimentare, ci pentru că se mai consideră că, operând noaptea, cresc şansele de reuşită. ªi încă se mai crede că ovulul fecundat trebuie transferat noaptea, chiar la lumina unei lumânări, potrivit dr.lui Jacques Gonzuales, autorul cărţii "Histoire naturelle et artificielle de la procréation" /(Povestea naturală şi artificială a procreării), apărută la Editura Bordas, în 1996/.
Louise se naşte opt luni şi jumătate mai târziu, şi provoacă agitaţie în rândul comunităţii ştiinţifice. Oameni din rândul publicului larg se întreabă despre problemele psihologice pe care copilul le va dezvolta cu siguranţă. Fetiţa află despre originalitatea conceperii sale la vârsta de 5 ani, la un an după naşterea surorii ei, născută, ca şi ea, prin FIV.
De fapt, Louise spune că a suferit mai ales sechele psihologice de pe urma notorietăţii sale involuntare. Ea povesteşte cum oamenii de pe stradă îi cer permisiunea de a o atinge - aceasta, în dorinţa de a şti dacă este făcută din aceeaşi carne ca şi ceilalţi oameni. Ori cum îi pun întrebări pe teme despre care nu are nicio idee, cum ar fi clonarea. "Nu am ales să fiu celebră, iar această situaţie mi-a dat coşmaruri multă vreme. De ce căzuse tocmai pe capul meu?", povesteşte ea. Cu timpul, tânăra ajunge să se împace cu povestea ei. "Într-o zi, m-am trezit şi mi-am spus: de ce nu aş fi eu? Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă gândesc mai puţin la conceperea mea", declară ea în coloanele cotidianului britanic The Daily Mail.
În orice caz, nu îi suflă nicio vorbă despre strania ei notorietate viitorului soţ, Wesley Mullinder, întâlnit într-un bar de noapte. Tânărul nu va face legătura decât mai târziu: "Acesta este doar un mic amănunt. Ea este Louise." ROMPRES
/Le Temps//Rompres/
De fapt, "fericitul eveniment" a revoluţionat tratamentul infertilităţii. De atunci, peste un milion de bebeluşi s-au născut în urma unei fecundări in vitro, adică a fertilizării unui ovul în afara corpului matern. Începând cu sora mai mică a lui Louise, Natalie, care, în anul 2006 împlineşte fix 20 de ani.
Această primă FIV din istoria omenirii a fost realizată de o echipă engleză. Medicilor Robert Edward şi Patrick Steptoe le-au trebuit 12 ani de cercetare. Cel de-al doilea a murit după zece ani de la naşterea lui Louise, dar colegul lui a fost invitat de onoare la căsătoria tinerei, oficiată la biserica St. Mary Redcliffe, din Bristol. În faţa lăcaşului sfânt, tânărul cuplu le vorbise, deja, ziariştilor prezenţi, despre dorinţa de a avea copii. Căci începutul ieşit din comun al vieţii sale nu a făcut-o pe Louise alergică la bebeluşi, ci, dimpotrivă, ea îi adoră, şi a urmat o pregătire de infirmieră. Cuplul doreşte, aşadar, să aibă mulţi copii. Dacă este posibil, concepuţi în mod "artizanal", aşa cum au făcut-o toate cuplurile înaintea lui Lesley şi John Brown, părinţii lui Louise.
După ce au încercat - timp de nouă ani - să procreeze în mod natural, soţii Brown acceptă să testeze metoda FIV. Pe post de pionieri. Cercetătorii o supun, aşadar, pe Lesley, unui tratament hormonal, pentru a-i stimula producerea de ovule. ªi, în cele din urmă, sperma lui John reueşte să fecundeze un ovul al soţiei sale, într-un mediu de cultură. O operaţiune complet futuristă pentru vremea aceea.
Cu toate acestea, iraţionalul îşi are locul său în această premieră. Într-adevăr, ovulul fecundat care va deveni Louise este transferat in utero la ora 23.30. Nu pentru că, în acea noapte, medicii fac ore suplimentare, ci pentru că se mai consideră că, operând noaptea, cresc şansele de reuşită. ªi încă se mai crede că ovulul fecundat trebuie transferat noaptea, chiar la lumina unei lumânări, potrivit dr.lui Jacques Gonzuales, autorul cărţii "Histoire naturelle et artificielle de la procréation" /(Povestea naturală şi artificială a procreării), apărută la Editura Bordas, în 1996/.
Louise se naşte opt luni şi jumătate mai târziu, şi provoacă agitaţie în rândul comunităţii ştiinţifice. Oameni din rândul publicului larg se întreabă despre problemele psihologice pe care copilul le va dezvolta cu siguranţă. Fetiţa află despre originalitatea conceperii sale la vârsta de 5 ani, la un an după naşterea surorii ei, născută, ca şi ea, prin FIV.
De fapt, Louise spune că a suferit mai ales sechele psihologice de pe urma notorietăţii sale involuntare. Ea povesteşte cum oamenii de pe stradă îi cer permisiunea de a o atinge - aceasta, în dorinţa de a şti dacă este făcută din aceeaşi carne ca şi ceilalţi oameni. Ori cum îi pun întrebări pe teme despre care nu are nicio idee, cum ar fi clonarea. "Nu am ales să fiu celebră, iar această situaţie mi-a dat coşmaruri multă vreme. De ce căzuse tocmai pe capul meu?", povesteşte ea. Cu timpul, tânăra ajunge să se împace cu povestea ei. "Într-o zi, m-am trezit şi mi-am spus: de ce nu aş fi eu? Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă gândesc mai puţin la conceperea mea", declară ea în coloanele cotidianului britanic The Daily Mail.
În orice caz, nu îi suflă nicio vorbă despre strania ei notorietate viitorului soţ, Wesley Mullinder, întâlnit într-un bar de noapte. Tânărul nu va face legătura decât mai târziu: "Acesta este doar un mic amănunt. Ea este Louise." ROMPRES
/Le Temps//Rompres/
