În controversatul său nou volum, psihiatra americană Louann Brizendine
relevă faptul că diferenţele dintre femei şi bărbaţi încep chiar de la nivelul
creierului, notează Peg Tyre şi Julie Scelfo în articolul semnat în ediţia
din 31 iulie a revistei ”Newsweek”. Săptămâna
trecută, o simplă discuţie pe marginea situaţiei unui pacient s-a transformat
pentru neuropsihiatra americană Louann Brizendine şi cei opt rezidenţi de sub
supravegherea sa într-o ocazie potrivită pentru o lecţie. Brizendine, care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul Institutului Psihiatric Langley Porter din San Francisco,
asculta trecerea în revistă a fişei medicale a unui nou pacient de către un
rezident. O pacientă, mamă şi deţinătoarea unui loc de muncă, reclama pierderi
ale memoriei de scurtă durată şi anxietate accentuată. Rezidentul a insistat
asupra detaliilor relevante de obicei în asemenea cazuri: rezultatele testelor
realizate în laboratoare au fost normale, sănătatea sa mintală în ansamblu era
cât se poate de bună, în familie nu existau cazuri de maladie Alzheimer.
Tinerii doctori ce participau la discuţie păreau derutaţi. Brizendine, care dobândise o reală reputaţie oferind fiecărui sentiment complex al femeii o explicaţie ştiinţifică, şi-a îndreptat atenţia asupra hormonilor. ”Pacienta alăptează încă?”, a întrebat ea. Rezidentul şi-a verificat notiţele şi a răspuns pozitiv. ”ªi cum doarme? Constituie soţul ei un sprijin pentru ea?” O femeie aflată în perioada de alăptare, explică Brizendine, este invadată de hormonii oxitocină şi prolactină, motiv pentru care îi scade nevoia de somn, de sex şi poate fi, în unele cazuri, hiperalertă. Ar putea această situaţie explica simptomele pe care le prezintă pacienta?
Femeile şi hormonii au constituit pentru multă vreme un subiect controversat şi au devenit tema a nenumărate glume, însă Brizendine a transformat acest subiect în specializarea sa medicală. Timp de 20 de ani, mai întâi ca student la medicină la Universitatea Yale, apoi în calitate de cadru didactic al Facultăţii de Medicină de la Harvard, iar ulterior ca directoare a Centrului pentru Dispoziţii şi Hormoni ai Femeilor din cadrul UCSF, ea a creat ceea ce descrie ca fiind o ramură a psihiatriei axată pe sexul feminin, ce se concentrează asupra complexei interacţiuni dintre sănătatea mintală a femeilor şi legăturile cerebrale. Prima sa carte, „Creierul feminin” – volum pe care autoarea îl descrie ca fiind un fel de manual pentru femei – va apărea în librării luna viitoare. Brizendine este conştientă de faptul că vor apărea o serie de critici şi de reacţii vehemente. ”ªtiu că nu este corect să afirm acest lucru”, afirmă ea, ”şi timp de mulţi ani m-am zbătut între normele mele morale şi politice şi informaţiile oferite de ştiinţă. Însă eu sunt de părere că, într-adevăr, femeile percep lumea într-un mod diferit faţă de bărbaţu. Dacă femeile conştientizează aceste diferenţe, ele pot lua decizii mai bune în legătură cu propriile vieţi”, opinează Brizendine.
Pentru a-şi scrie cartea, Brizendine a folosit atât vasta sa experienţă clinică cu miile de studii realizate de alţi neurocercetări în decursul ultimilor zece ani. Concluzia la care a ajuns este deosebit de neobişnuită şi controversată – ea nu numai că discută despre motivele de ordin biologic pentru care fetiţele preferă să se joace cu păpuşi, în loc de a dori camioane şi maşinuţe, ci şi identifică imperativele de ordin hormonal pe care le resimte adolescenta atunci când devine dependentă de telefon sau de cumpărături. Ea descrie motivele neurologice pentru care femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii, însă, în dorinţa lor de a avea copii superiori din punct de vedere genetic, ar putea avea mai multe aventuri extramaritale decât consideră soţii.
Există, însă, şi reacţii negative faţă de cercetările şi de punctul de vedere al lui Brizendine. Printre persoanele care au manifestat asemenea reacţii negative se numără Janet Shilbey Hyde, profesoară de psihologie şi studii de gen în cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison, şi doctorul Nancy C. Andreasen, psihiatră şi expertă în neuroimagistică în cadrul facultăţii de medicină a Universităţii din Iowa. Potrivit acestora, studiile desfăşurate de Brizendine reprezintă doar o pierdere de timp fără sens, diferenţele dintre cele două sexe la acest nivel nefiind semnificative.
Brizendine este, însă, netulburată. În toamna aceasta, ea îşi va extinde clinica, serviciile sale devenind accesibile şi adolescentelor. Ea va lua în considerare şi scrierea unei cărţi despre tinere, opinând că, spre deosebire de femeile din ziua de azi, viitoarea generaţie nu va presupune că diferenţele de la nivelul creierului vor semnifica în mod automat o inferioritate a femeilor. ”Doctorii vor ajuta femeile să facă faţă mai bine presiunilor subtile şi nuanţelor emoţionale din vieţile lor”, afirmă ea. Iar ceea ce le conferă unicitate, continuă ea, va contribui la dobândirea unei mai mari puteri. Aceasta este o viziune asupra viitorului pe care puţine femei sunt dispuse să o dezbată. (Rompres)
Tinerii doctori ce participau la discuţie păreau derutaţi. Brizendine, care dobândise o reală reputaţie oferind fiecărui sentiment complex al femeii o explicaţie ştiinţifică, şi-a îndreptat atenţia asupra hormonilor. ”Pacienta alăptează încă?”, a întrebat ea. Rezidentul şi-a verificat notiţele şi a răspuns pozitiv. ”ªi cum doarme? Constituie soţul ei un sprijin pentru ea?” O femeie aflată în perioada de alăptare, explică Brizendine, este invadată de hormonii oxitocină şi prolactină, motiv pentru care îi scade nevoia de somn, de sex şi poate fi, în unele cazuri, hiperalertă. Ar putea această situaţie explica simptomele pe care le prezintă pacienta?
Femeile şi hormonii au constituit pentru multă vreme un subiect controversat şi au devenit tema a nenumărate glume, însă Brizendine a transformat acest subiect în specializarea sa medicală. Timp de 20 de ani, mai întâi ca student la medicină la Universitatea Yale, apoi în calitate de cadru didactic al Facultăţii de Medicină de la Harvard, iar ulterior ca directoare a Centrului pentru Dispoziţii şi Hormoni ai Femeilor din cadrul UCSF, ea a creat ceea ce descrie ca fiind o ramură a psihiatriei axată pe sexul feminin, ce se concentrează asupra complexei interacţiuni dintre sănătatea mintală a femeilor şi legăturile cerebrale. Prima sa carte, „Creierul feminin” – volum pe care autoarea îl descrie ca fiind un fel de manual pentru femei – va apărea în librării luna viitoare. Brizendine este conştientă de faptul că vor apărea o serie de critici şi de reacţii vehemente. ”ªtiu că nu este corect să afirm acest lucru”, afirmă ea, ”şi timp de mulţi ani m-am zbătut între normele mele morale şi politice şi informaţiile oferite de ştiinţă. Însă eu sunt de părere că, într-adevăr, femeile percep lumea într-un mod diferit faţă de bărbaţu. Dacă femeile conştientizează aceste diferenţe, ele pot lua decizii mai bune în legătură cu propriile vieţi”, opinează Brizendine.
Pentru a-şi scrie cartea, Brizendine a folosit atât vasta sa experienţă clinică cu miile de studii realizate de alţi neurocercetări în decursul ultimilor zece ani. Concluzia la care a ajuns este deosebit de neobişnuită şi controversată – ea nu numai că discută despre motivele de ordin biologic pentru care fetiţele preferă să se joace cu păpuşi, în loc de a dori camioane şi maşinuţe, ci şi identifică imperativele de ordin hormonal pe care le resimte adolescenta atunci când devine dependentă de telefon sau de cumpărături. Ea descrie motivele neurologice pentru care femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii, însă, în dorinţa lor de a avea copii superiori din punct de vedere genetic, ar putea avea mai multe aventuri extramaritale decât consideră soţii.
Există, însă, şi reacţii negative faţă de cercetările şi de punctul de vedere al lui Brizendine. Printre persoanele care au manifestat asemenea reacţii negative se numără Janet Shilbey Hyde, profesoară de psihologie şi studii de gen în cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison, şi doctorul Nancy C. Andreasen, psihiatră şi expertă în neuroimagistică în cadrul facultăţii de medicină a Universităţii din Iowa. Potrivit acestora, studiile desfăşurate de Brizendine reprezintă doar o pierdere de timp fără sens, diferenţele dintre cele două sexe la acest nivel nefiind semnificative.
Brizendine este, însă, netulburată. În toamna aceasta, ea îşi va extinde clinica, serviciile sale devenind accesibile şi adolescentelor. Ea va lua în considerare şi scrierea unei cărţi despre tinere, opinând că, spre deosebire de femeile din ziua de azi, viitoarea generaţie nu va presupune că diferenţele de la nivelul creierului vor semnifica în mod automat o inferioritate a femeilor. ”Doctorii vor ajuta femeile să facă faţă mai bine presiunilor subtile şi nuanţelor emoţionale din vieţile lor”, afirmă ea. Iar ceea ce le conferă unicitate, continuă ea, va contribui la dobândirea unei mai mari puteri. Aceasta este o viziune asupra viitorului pe care puţine femei sunt dispuse să o dezbată. (Rompres)
