În locul cotizaţiilor strânse de la cetăţeni, bonuri de sănătate plătite de la buget - este noua idee pentru sistemul de protecţie a sănătăţii din Polonia. Statul ar plăti pentru fiecare aceeaşi sumă, însă cetăţenii ar decide singuri unde ajung banii pentru tratamentul lor. Ideea este susţinută, printre alţii, de Andrzej So¶nierz din Partidul Dreptate şi Justiţie (PiS, la guvernare) şi de Sindicatul Naţional al Medicilor, informează Gazeta Wyborcza.
”Bonul rezolvă problema calculării, strângerii şi identificării cotizaţiilor. Aduce economii colosale”, a lăudat ideea So¶nierz. ”În legea sănătăţii avem astăzi 50 de articole care definesc cine este asigurat. În sistemul bazat pe bonuri, persoană asigurată poate fi pur şi simplu orice cetăţean”, l-a secondat Krzysztof Bukiel, preşedintele Sindicatului Naţional al Medicilor.
Principiul de bază al noului sistem este desfiinţarea cotizaţiilor individuale pentru asigurarea de sănătate şi înlocuirea lor cu bonuri, care ar fi plătite de la buget, adică din taxele cetăţenilor. Asta nu înseamnă o revenire la sistemul bugetar din vremea Poloniei Populare. Condiţia bunei funcţionări a acestui sistem este existenţa caselor de asigurări concurenţiale. Statul va plăti un bon pentru fiecare cetăţean, iar acesta va decide singur la care casă de asigurări va ajunge bonul său. Valoarea bonului ar fi aceeaşi, indiferent de salariu. Ea va depinde însă de vârsta persoanei, deorece tratamentul copiilor şi vârstnicilor costă mai mult.
În opinia autorilor acestei idei, spitalele ar trebui să semneze contracte cu casele de asigurări. Numărul celor din urmă ar fi redus. Concurându-se una pe cealaltă, casele de asigurări s-ar strădui să le ofere cât ai mult clienţilor lor. Fondul Naţional de Sănătate ar fi atunci inutil. În locul lui ar exista o instituţie mai mică, menită să controleze societăţile de asigurări.
În opinia lui Wojciech Misiñski de la Centrul "Adam Smith", sistemul are multe calităţi: aplicarea lui este simplă şi ieftină, iar societăţile de asigurări nu se vor certa pe cotizaţii, aşa cum făceau cândva casele de asigurări de sănătate.
Defectul principal îl reprezintă riscul ca în bugetul statului să nu mai fie bani şi guvernul să reducă substanţial valoarea bonului. ”În fond, şi acum sumele destinate tratamentelor medicale depind de politicieni, fiindcă ei decid valoarea cotizaţiei”, spune So¶nierz. Dacă însă s-ar garanta prin lege alocarea a 6% din PIB sănătăţii, aşa cum solicită Sindicatul Naţional al Medicilor, cu siguranţă aceste sume nu s-ar micşora.
Ce şanse are noua idee? ”Până nu demult era considerată exotică. Acum este privită din ce în ce mai serios în PiS”, dă asigurări So¶nierz.
ªi Krzysztof Bukiel întrevede şansele introducerii bonurilor. ”Spitalele acordă majorări salariale care, deşi sunt meritate de angajaţi, depăşesc cu mult posibilităţile instituţiilor. Sistemul actual se poate prăbuşi în scurt timp şi acest lucru va impune găsirea unuia nou”, spune el.
/Rompres/
”Bonul rezolvă problema calculării, strângerii şi identificării cotizaţiilor. Aduce economii colosale”, a lăudat ideea So¶nierz. ”În legea sănătăţii avem astăzi 50 de articole care definesc cine este asigurat. În sistemul bazat pe bonuri, persoană asigurată poate fi pur şi simplu orice cetăţean”, l-a secondat Krzysztof Bukiel, preşedintele Sindicatului Naţional al Medicilor.
Principiul de bază al noului sistem este desfiinţarea cotizaţiilor individuale pentru asigurarea de sănătate şi înlocuirea lor cu bonuri, care ar fi plătite de la buget, adică din taxele cetăţenilor. Asta nu înseamnă o revenire la sistemul bugetar din vremea Poloniei Populare. Condiţia bunei funcţionări a acestui sistem este existenţa caselor de asigurări concurenţiale. Statul va plăti un bon pentru fiecare cetăţean, iar acesta va decide singur la care casă de asigurări va ajunge bonul său. Valoarea bonului ar fi aceeaşi, indiferent de salariu. Ea va depinde însă de vârsta persoanei, deorece tratamentul copiilor şi vârstnicilor costă mai mult.
În opinia autorilor acestei idei, spitalele ar trebui să semneze contracte cu casele de asigurări. Numărul celor din urmă ar fi redus. Concurându-se una pe cealaltă, casele de asigurări s-ar strădui să le ofere cât ai mult clienţilor lor. Fondul Naţional de Sănătate ar fi atunci inutil. În locul lui ar exista o instituţie mai mică, menită să controleze societăţile de asigurări.
În opinia lui Wojciech Misiñski de la Centrul "Adam Smith", sistemul are multe calităţi: aplicarea lui este simplă şi ieftină, iar societăţile de asigurări nu se vor certa pe cotizaţii, aşa cum făceau cândva casele de asigurări de sănătate.
Defectul principal îl reprezintă riscul ca în bugetul statului să nu mai fie bani şi guvernul să reducă substanţial valoarea bonului. ”În fond, şi acum sumele destinate tratamentelor medicale depind de politicieni, fiindcă ei decid valoarea cotizaţiei”, spune So¶nierz. Dacă însă s-ar garanta prin lege alocarea a 6% din PIB sănătăţii, aşa cum solicită Sindicatul Naţional al Medicilor, cu siguranţă aceste sume nu s-ar micşora.
Ce şanse are noua idee? ”Până nu demult era considerată exotică. Acum este privită din ce în ce mai serios în PiS”, dă asigurări So¶nierz.
ªi Krzysztof Bukiel întrevede şansele introducerii bonurilor. ”Spitalele acordă majorări salariale care, deşi sunt meritate de angajaţi, depăşesc cu mult posibilităţile instituţiilor. Sistemul actual se poate prăbuşi în scurt timp şi acest lucru va impune găsirea unuia nou”, spune el.
/Rompres/
