Din o mie de bebeluşi, doi se nasc asfixiaţi. Este o
cifră ce poate fi redusă cu greu. Noi tehnici ar permite, însă, diminuarea
sechelelor cerebrale ale acestor nou-născuţi.
În urmă cu 30 de ani, 15 la sută dintre nou-născuţii cu risc, printre care prematurii, dezvoltau un handicap grav. În special din cauza unei proaste oxigenări a creierului în momentul naşterii. O carenţă în oxigen datorată, de exemplu, unei despinderi a placentei înaintea naşterii ori unei strangulări cu cordonul ombilical.
Astăzi, proporţia a scăzut la 4 la sută. Este un procentaj pe care neonatologii vor să îl reducă în continuare. Cum? În ceea ce îi priveşte pe bebeluşii care au dus lipsă de oxigen, se profilează o pistă promiţătoare. Este vorba de răcirea cu câteva grade a creierului acestor nou-născuţi, tehnică numită "cooling".
Centrul Spitalicesc Universitar din Vaud /CHUV/ explorează această pistă cu doi profesori invitaţi, Dominique Acolet şi Nicola Jayne Robertson, de la University College of London. Ei aveau programată o conferinţă deschisă publicului - intitulată "Autour de l'enfant a naître" /Despre copilul care urmează să se nască/ -, urmată de o dezbatere animată de Jean-Philippe Rapp, în sala de conferinţe César Roux a CHUV /din Lausanne/, în seara de miercuri, 21 iunie. Jean-Léopold Micheli, prof. asociat secţiei de neonatologie a instituţiei spitaliceşti din Þara Cantoanelor, a acordat un interviu în care explică mizele "coolingului" pentru cotidianul elveţian Le Temps, care l-a publicat într-o ediţie recentă.
Mai întâi, medicul răspunde de ce trebuie răcit creierul nou-născuţilor care au suferit de asfixie. "Răcind creierul, se diminuează consumul său de oxigen. Se speră, astfel, să se reducă daunele cauzate de asfixie celulelor cerebrale. Leziunile cerebrale definitive nu se instalează decât după o fază de latenţă ce poate dura mai multe ore. Este un timp preţios, pe care ar trebui să reuşim să îl exploatăm. Aceasta este pista la care lucrează dna Nicola Jayne Robertson şi soţul său, Dominique Acolet."
Prof. Jayne Robertson participă la un studiu european pe tema răcirii creierului, ale cărui rezultate vor fi cunoscute în toamnă, scrie ziarista care a consemnat interviul, Marie-Christine Petit-Pierre. CHUV "doreşte să colaboreze /la acest studiu/. Suntem pe cale să realizăm aceasta. Deocamdată, facem experimente pe celule şi pe animale", declară prof. Jean-Léopold Micheli.
În continuare, el explică modalitatea în care este scăzută temperatura creierului unui nou-născut. "Există două metode. Una constă în răcirea capului bebeluşului, punându-i acestuia o boneţică refrigerantă - aceasta este 'selective cooling' /răcirea selectivă/. Cealaltă, 'mild cooling' /răcirea blândă/, acţionează asupra întregului corp al nou-născutului. Acesta este pus pe o saltea răcitoare, până când temperatura sa atinge 33,5 grade Celsius. Aceasta este tehnica utilizată în studiul european."
"Jayne Robertson consideră că 'mild cooling' este o metodă simplă şi destul de sigură. În timp ce 'selective cooling' ar putea duce la o răcire prea mare. Răcirea creierului poate fi periculoasă?", întreabă ziarista de la Le Temps.
"Mai multe studii efectuate în anii '80 au arătat că o răcire generală prea mare a nou-născutului putea provoca hemoragii cerebrale, ori chiar moartea. Trebuie, deci, să se manifeste prudenţă cu această metodă. Ne aflăm în stadiul de cercetare, dar ea este foarte promiţătoare. Iar în cazul în care rezultatele vor fi concludente, vom aplica această metodă în CHUV."
"Deocamdată, acest tratament nu este aplicat prematurilor, care reprezintă aproximativ 30-40 la sută dintre bebeluşii cu risc. Pe viitor, câţi copii ar putea beneficia de această metodă de răcire?", mai întreabă realizatoarea interviului.
Prof. Micheli spune: "Doi bebeluşi din o mie suferă, la naştere, de o asfixie gravă. Noi avem cam 5-10 pe an, la 12 000 de naşteri. Dar mai există şi toţi copiii care sunt afectaţi mai puţin grav. Există o scară aşa-numită a lui Sarnat pentru evaluarea mărimii lipsei de oxigenare a creierului la naştere. În nivelul 1- cazurile de asfixie uşoară -, 1,6 la sută dintre bebeluşi suferă, totuşi, de un handicap sever, ori mor. În nivelul 2, acest procentaj creşte la 24 la sută, iar în nivelul 3, la 78 la sută. Cred că 'coolingul' ar putea fi deosebit de util pentru nivelul 2.
ROMPRES
În urmă cu 30 de ani, 15 la sută dintre nou-născuţii cu risc, printre care prematurii, dezvoltau un handicap grav. În special din cauza unei proaste oxigenări a creierului în momentul naşterii. O carenţă în oxigen datorată, de exemplu, unei despinderi a placentei înaintea naşterii ori unei strangulări cu cordonul ombilical.
Astăzi, proporţia a scăzut la 4 la sută. Este un procentaj pe care neonatologii vor să îl reducă în continuare. Cum? În ceea ce îi priveşte pe bebeluşii care au dus lipsă de oxigen, se profilează o pistă promiţătoare. Este vorba de răcirea cu câteva grade a creierului acestor nou-născuţi, tehnică numită "cooling".
Centrul Spitalicesc Universitar din Vaud /CHUV/ explorează această pistă cu doi profesori invitaţi, Dominique Acolet şi Nicola Jayne Robertson, de la University College of London. Ei aveau programată o conferinţă deschisă publicului - intitulată "Autour de l'enfant a naître" /Despre copilul care urmează să se nască/ -, urmată de o dezbatere animată de Jean-Philippe Rapp, în sala de conferinţe César Roux a CHUV /din Lausanne/, în seara de miercuri, 21 iunie. Jean-Léopold Micheli, prof. asociat secţiei de neonatologie a instituţiei spitaliceşti din Þara Cantoanelor, a acordat un interviu în care explică mizele "coolingului" pentru cotidianul elveţian Le Temps, care l-a publicat într-o ediţie recentă.
Mai întâi, medicul răspunde de ce trebuie răcit creierul nou-născuţilor care au suferit de asfixie. "Răcind creierul, se diminuează consumul său de oxigen. Se speră, astfel, să se reducă daunele cauzate de asfixie celulelor cerebrale. Leziunile cerebrale definitive nu se instalează decât după o fază de latenţă ce poate dura mai multe ore. Este un timp preţios, pe care ar trebui să reuşim să îl exploatăm. Aceasta este pista la care lucrează dna Nicola Jayne Robertson şi soţul său, Dominique Acolet."
Prof. Jayne Robertson participă la un studiu european pe tema răcirii creierului, ale cărui rezultate vor fi cunoscute în toamnă, scrie ziarista care a consemnat interviul, Marie-Christine Petit-Pierre. CHUV "doreşte să colaboreze /la acest studiu/. Suntem pe cale să realizăm aceasta. Deocamdată, facem experimente pe celule şi pe animale", declară prof. Jean-Léopold Micheli.
În continuare, el explică modalitatea în care este scăzută temperatura creierului unui nou-născut. "Există două metode. Una constă în răcirea capului bebeluşului, punându-i acestuia o boneţică refrigerantă - aceasta este 'selective cooling' /răcirea selectivă/. Cealaltă, 'mild cooling' /răcirea blândă/, acţionează asupra întregului corp al nou-născutului. Acesta este pus pe o saltea răcitoare, până când temperatura sa atinge 33,5 grade Celsius. Aceasta este tehnica utilizată în studiul european."
"Jayne Robertson consideră că 'mild cooling' este o metodă simplă şi destul de sigură. În timp ce 'selective cooling' ar putea duce la o răcire prea mare. Răcirea creierului poate fi periculoasă?", întreabă ziarista de la Le Temps.
"Mai multe studii efectuate în anii '80 au arătat că o răcire generală prea mare a nou-născutului putea provoca hemoragii cerebrale, ori chiar moartea. Trebuie, deci, să se manifeste prudenţă cu această metodă. Ne aflăm în stadiul de cercetare, dar ea este foarte promiţătoare. Iar în cazul în care rezultatele vor fi concludente, vom aplica această metodă în CHUV."
"Deocamdată, acest tratament nu este aplicat prematurilor, care reprezintă aproximativ 30-40 la sută dintre bebeluşii cu risc. Pe viitor, câţi copii ar putea beneficia de această metodă de răcire?", mai întreabă realizatoarea interviului.
Prof. Micheli spune: "Doi bebeluşi din o mie suferă, la naştere, de o asfixie gravă. Noi avem cam 5-10 pe an, la 12 000 de naşteri. Dar mai există şi toţi copiii care sunt afectaţi mai puţin grav. Există o scară aşa-numită a lui Sarnat pentru evaluarea mărimii lipsei de oxigenare a creierului la naştere. În nivelul 1- cazurile de asfixie uşoară -, 1,6 la sută dintre bebeluşi suferă, totuşi, de un handicap sever, ori mor. În nivelul 2, acest procentaj creşte la 24 la sută, iar în nivelul 3, la 78 la sută. Cred că 'coolingul' ar putea fi deosebit de util pentru nivelul 2.
ROMPRES
