Fizicianul
britanic Stephen Hawking, care şi-a
câştigat notorietatea în urma popularizării fizicii teoretice şi a teoriilor
revoluţionare privind apariţia Cosmosului, consideră că omenirea se află în acest moment la câţiva paşi de răspunsul la
întrebările cine, cum şi în ce scop a creat Universul, transmite vineri
MigNews.Hawking, ţintuit într-un cărucior
pentru infirmi de mai bine de 30 de ani, şi-a dezvoltat ideea în cadrul unei
conferinţe ştiinţifice pe care a ţinut-o recent la
Subliniind progresul pe care îl
înregistrează în ultimul timp cosmologia, savantul britanic a spus că nu este
departe ziua când vom cunoaşte tainele legate de Univers.
În opinia sa, oamenii vor trebui să-şi
caute în curând domiciliu pe alte planete decât pe Pământ, deoarece Terra se
află sub o ameninţare permanentă, fiind pândită de capcane din cele mai
neaşteptate, încât distrugerea sa într-o bună zi îi va lua pe toţi prin
surprindere. "Ca să supravieţuiască, specia umană va trebui să exploreze
Universul pentru a-şi căuta un loc mai sigur pentru a trăi. Viaţa pe Pământ se
află sub ameninţarea crescândă a unui cataclism de genul încălzirii globale,
războiului nuclear, viruşilor modificaţi genetic, precum şi a altor pericole
încă necunoscute de noi", a spus vocea sintetizatorului electronic al lui Hawking, deoarece savantul britanic
considerat "Supercreierul" fizicii moderne nu poate vorbi. După cum
scriau recent revistele de profil din Marea Britanie, creierul lui Stephen Hawking sălăşluieşte într-un corp în care viaţa abia mai
pâlpâie.
În ceea ce priveşte salvarea omenirii,
o soluţie ar fi explorarea altor planete din sistemul solar, unde este posibilă
viaţa, consideră savantul britanic, în opinia căruia omenirea ar putea să aibă
o bază permanentă pe Lună în următorii 20 de ani şi să instaleze o colonie pe
Marte în următoarele patru decenii.
Dacă omenirea nu se va distruge în
următorii o sută de ani, ea trebuie să se instaleze pe alte planete, unde să
creeze colonii care să existe cu sprijin de pe Terra.
Cine este însă Stephen Hawking? S-a născut în anul 1942, în ziua în care
se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. În 1959 a intrat la
Oxford, iar în 1962 s-a transferat la Cambridge, pentru a studia cosmologia. La
21 de ani a contractat o boală extrem de rară, scleroză laterală amiotrofică,
care va duce treptat la atrofierea nervilor motorii şi la paralizie. Se
deplasează în baston încă de la 21 de ani, iar la 30 de ani trupul său îi
devine practic un fel de "mormânt" , fiind ţintuit într-un scaun cu
rotile! La vârsta de 33 de ani, pierde
şi posibilitatea de a-şi comunica ideile, după extirparea traheii.
Computerul fixat pe braţul din dreapta
al scaunului cu rotile îl ajută să comunice cu ceilalţi. În memoria
calculatorului sunt introduse 2.600 de cuvinte, pe care savantul le utilizează
la seminariile pe care le ţine la Cambridge cu o prezenţă ieşită din comun.
Studenţii îl iubesc pentru prezenţa sa de spirit permanentă şi pentru replicile
inteligente. Ceea ce el intenţionează să comunice apare pe un display.
Calculatorul este prevăzut şi cu un sintetizator vocal: 10 cuvinte pe minut. În
timpul prelegerilor, "vorbeşte" calculatorul, iar profesorul împreună
cu asistentul său, canadianul Raymond Laflamme, se ocupă cu programarea.
Hawking
este extrem de popular nu doar în Marea Britanie şi SUA, printre admiratorii
săi numărându-se şi fostul preşedinte american Bill Clinton. În prezent, Stephen Hawking este profesor la
Departamentul de matematică aplicată şi fizică teoretică de la Universitatea
Cambridge, condusă pe vremuri de însuşi Isaac Newton.
"Supecreierul"
fizicii moderne - cum îl denumesc publicaţiile din Marea Britanie pe Stephen Hawking, savantul de care se
leagă speranţele unificării teoriilor fizicii şi explicarea tainelor
Universului duce în rest o viaţă normală de familie şi socială, deşi este hrănit
cu linguriţa şi supravegheat de o infirmieră în mod permanent. Este căsătorit
din 1965. Are trei copii, iar soţia lui, Jane, pe care a cunoscut-o la un bal
înainte de a se îmbolnăvi, i-a fost de la început, ca şi astăzi, un sprijin
moral important. Fără dragostea şi grija ei, probabil, că nu ar fi depăşit
criza depresivă, când a început să consume în exces alcool de disperare după ce
nu a mai putut lua singur o carte din bibliotecă, nu a mai putut întoarce nici
măcar paginile (Rompres).
