România se pregăteşte şi ea pentru reformarea sistemului sanitar, guvernarea promite multe, dar medicii practicanţi consideră că nu pot avea încredere în măsurile promise.
Guvernul român şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului pentru un pachet de 17 legi vizând reformarea sistemului sanitar, conform declaraţiilor ministrului sănătăţii.
În plus, au început şi numeroase procese în care foşti directori de spitale au dat în judecată ministerul, din cauza demiterii lor ilegale din posturi de manageri, se arată într-un material publicat pe site-ul postului public Radio Kossuth din Budapesta.
După acest preambul, este publicat în continuare şi un interviu acordat postului de radio ungar de un medic de familie din România, dr. Szabo Soos Klara.
Întrebare: Ce noutăţi aduce concepţia ministrului român al sănătăţii în serviciile sanitare, medicale de bază?
Răspuns: Nu organizează, nu restructurează, nu îmbunătăţeşte în mod fundamental situaţia pe care am putea-o numi aproape catastrofală, falimentară, stare care a pus stăpânire pe sistemul sanitar românesc. Dacă pachetul de legi în domeniul sanitar ar fi avut drept ţel o reformă care să fi fost acceptabilă, suportabilă la toate nivelurile sistemului sanitar, de la bolnavi, pacienţi până la toţi cei care lucrează în acest sector, atunci, în primul paragaf al primei legi din pachet ar fi trebuit să se arate ce procent din PIB se va acorda sistemului sanitar. În România, acest procent se află la un nivel foarte scăzut, la circa 3,4 la sută, în comparaţie cu ţările membre ale Uniunii Europene, unde acest nivel începe de la 7 la sută în sus. Fără bani nu se poate realiza nimic în acest domeniu.
Î: De unde ar putea spera medicii de familie bani mai mulţi pentru servicii sanitare de bază?
R: În acest caz se adevereşte o veche zicală, şi anume că nu putem fi atât de săraci încât să nu ne permitem să promitem orice. Un lucru este sigur, şi anume că medicii de familie au fost nevoiţi să accepte şi să semneze contractele pe anul 2006 la nivelul aceluiaşi curs de schimb cu care s-a lucrat în 2005. Un medic cu două mii de pacienţi în evidenţă, primeşte circa o mie de euro pentru practica sa medicală. Din aceşti bani trebuie să întreţină cabinetul medical cu toate cheltuielile, să fie plătite salariile angajaţilor, trebuie cumpărat tot ce este necesar în cabinet pentru consultaţii, dar şi substanţe pentru întreţinerea curăţeniei, dezinfectante, medicamente de urgenţă, pansamente, în plus, tot din aceşti bani ar trebui să se facă şi investiţii.
Î: Se ştie că fondurile pentru medicamente sunt subevaluate, ceea ce în practică duce la situaţia că la începutul fiecărei luni se formează cozi uriaşe la farmacii, pentru ca bolnavii să-şi poată primi medicamentele compensate şi gratuite
R: De exemplu, în luna mai, în oraşul Miercurea Ciuc, în majoritatea farmaciilor, fondul de bani pentru medicamente s-a epuizat în circa patru zile. De mai multe săptămâni, ministrul sănătăţii susţine că de la 1 iulie doreşte să facă o modificare în noua lege, modificare prin care lipsa de medicamente compensate din farmacii să fie trecută în răspunderea medicilor. Abia a intrat în vigoare noul pachet de legi, iar ministrul se şi străduieşte să nu le respecte, să le încalce. De ce spun asta? Regula privind practicarea profesiunii de medic arată că baza practicii profesiei de medic o constituie independenţa şi libertatea medicului. Legea mai spune că nu este permis să se limiteze activitatea de medic, să se ia măsuri prin care s-ar influenţa decizia profesională a medicului privind consultarea şi tratamentul pentru vindecarea bolnavilor.
Ceea ce ministrul sănătăţii îşi imaginează, ceea ce şi-a pus în plan, şi anume să limiteze cadrul în care medicii pot prescrie medicamente bolnavilor, aşa ceva cu adevărat ar veni în contradicţie cu litera legii. E adevărat, şi în sistemul de sănătate trebuie să se lucreze cu cifre, cu bani, deoarce multe lucruri sunt posibile din punct de vedere medical, dar economic nu poate fi permis, nu poate fi realizat. Dar în aceste cazuri soluţia nu poate fi luarea unor măsuri care contravin legii şi împiedică medicii să-şi practice profesiunea, ci soluţia ar fi să introducă limite în privinţa pachetelor de servicii. Numai că o asemenea măsură ar fi nepopulară, pentru că mult mai populară este o măsură prin care puterea prezintă lucrurile ca şi când în sistemul sanitar toate sunt posibile, fără limite, decât să recunoască cinstit că banii care se acordă sănătăţii nu ajung decât pentru un anumit cadru, pentru o anumită cantitate.
Nici până azi nu este hotărât cât de mare poate fi, cât poate cuprinde un pachet de servicii medicale-sanitare, care pot fi garantate de sistem. Este cunoscut şi faptul că în prezent, în România, medicamentele sunt cu 50-60 la sută mai scumpe decât în ţările din UE, în ţările occidentale. Oamenii sunt nevoiţi să cheltuiască sume uriaşe pe medicamente, deci comerţul cu medicamente, în România, este o ramură comercială care aduce câştiguri deosebit de mari. După 16 ani de la schimbarea regimului, în România nu a fost introdusă nici un fel de reglementare, care să impună limite preţului medicamentelor. Impozitele şi taxele la medicamentele vândute în farmacii reprezintă aproximativ 30 la sută din preţul medicamentelor.
/Kossuth Radio/ /Rompres/
