Cercetătorii sunt pe cale să decodifice genomul Omului de Neanderthal. Deja în etapa
actuală a cercetărilor, a devenit foarte clar că masculii de Neanderthal se
împerecheau cu vechile reprezentante ale Homo
Sapiens, notează cotidianul rus Gazeta.Ru. Cercetătorii germani sunt
pe cale să decodifice în totalitate genomul Omului de Neandrethal. Pentru prima
dată, ei au reuşit să citească, din fosilele rămase, şiruri destul de lungi de
ADN nuclear. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât până la această oră
fusese decodificată doar o parte din ADN-ul mitocondrial (ADNmt, care se
transmite doar de la mamă, spre deosebire de ADN-ul nuclear, care conţine cu
mult mai multe informaţii).
După cum au anunţat specialişti ai Institutului de antropologie evoluţionistă Max Planck din Leipzig, în timpul unei conferinţe care a avut loc în laboratorul Cold Spring Harbor din Lond Island, această cercetare a fost posibilă graţie noii metode de obţinere a unor informaţii genetice din molecule ADN scoase din fosile. Acum, este posibilă asamblarea teoretică a tuturor datelor obţinute în ceva unic ce se apropie de genomul total al Omului de Neanderthal.
Echipa de geneticieni, în frunte cu profesorul Svante Paabo, a reuşit să izoleze fragmente lungi de material genetic, preluate de la un bărbat care a locuit acum 45.000 de ani pe teritoriul Croaţiei actuale. Fosila bărbatului a fost descoperită în peştera Vindija din apropiere de Zagreb. În linii mari, proiectul privind decodificarea genomului oamenilor de Neanderthal este menit să arate cât de aproape sau, dimpotrivă, cât de departe este specia Homo neanderthalensis de specia Homo sapiens.
În total, în urma eforturilor depuse de Paabo şi colegii săi, s-a reuşit sistematizarea unui număr de circa un milion de perechi de baze azotate - cele mai simple "cărămizi", care unesc şirul dublu al ADN, ceea ce reprezintă 0,03 la sută din tot ADN-ul unui om de Neanderthal (pentru comparaţie: în mod estimativ, în genomul omului de astăzi intră 2,9 miliarde de baze azotate). Cu ajutorul unor metode tradiţionale de secvenţializare, la ora actuală au fost sistematizate încă 75.000 de perechi de baze.
Potrivit datelor preliminare, cromozomul Y al Omului de Neanderthal, care se transmite pe linie bărbătească şi care lipseşte la femei, se deosebeşte foarte tare de cromozomul analog al omului contemporan, dar şi al cimpanzeului, fiind un cromozom mai puternic ca ceilalţi. Astfel, se poate presupune că o oarecare împerechere dintre speciile Homo Sapiens şi Omul de Neanderthal a avut, totuşi, loc, pentru că în caz contrar nu s-ar fi înregistart o modificare a cromozomului Y.
În anul 2004, analiza ADN-ului mitocondrial (ADNmt) a patru oameni de Neanderthal şi a cinci oameni primitivi - studiu condus de acelaşi Svante Paabo - a demonstrat: este puţin probabil ca Homo sapiens şi Homo neanderthalensis să se fi împerecheat, iar dacă au şi avut loc astfel de relaţii, atunci doar sub forma unor excepţii. Este posibil ca acest lucru să fi fost împiedicat de diferenţele fizice ce existau între cele două specii - aceste diferenţe sunt destul de mari, cu toate că în plan genetic cele două specii ale omului sunt cu mult mai aproape una de alta decât alte primatele care astăzi se împerechează cu succes. În final, la acea dată cercetătorii au ajuns la concluzia că omul de astăzi nu poate fi considerat urmaşul Omului de Neanderthal, deoarece ADNmt al omului modern nu corespunde cu ADNmt al Homo neanderthalensis.
Acum, însă, s-a aflat că oamenii de astăzi au unele gene ale Omului de Neanderthal. Cu alte cuvinte, masculii Homo neanderthalensis s-ar fi împerecheat cu femelele Homo sapiens, lucru demonstrat de analiza ADN-ului nuclear şi ADNmt din fosilele Omului de Neanderthal. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, atunci în fosilele Homo neanderthalensis nu ar fi fost descoperite ADNmt de la Homo sapiens. (Rompres)
După cum au anunţat specialişti ai Institutului de antropologie evoluţionistă Max Planck din Leipzig, în timpul unei conferinţe care a avut loc în laboratorul Cold Spring Harbor din Lond Island, această cercetare a fost posibilă graţie noii metode de obţinere a unor informaţii genetice din molecule ADN scoase din fosile. Acum, este posibilă asamblarea teoretică a tuturor datelor obţinute în ceva unic ce se apropie de genomul total al Omului de Neanderthal.
Echipa de geneticieni, în frunte cu profesorul Svante Paabo, a reuşit să izoleze fragmente lungi de material genetic, preluate de la un bărbat care a locuit acum 45.000 de ani pe teritoriul Croaţiei actuale. Fosila bărbatului a fost descoperită în peştera Vindija din apropiere de Zagreb. În linii mari, proiectul privind decodificarea genomului oamenilor de Neanderthal este menit să arate cât de aproape sau, dimpotrivă, cât de departe este specia Homo neanderthalensis de specia Homo sapiens.
În total, în urma eforturilor depuse de Paabo şi colegii săi, s-a reuşit sistematizarea unui număr de circa un milion de perechi de baze azotate - cele mai simple "cărămizi", care unesc şirul dublu al ADN, ceea ce reprezintă 0,03 la sută din tot ADN-ul unui om de Neanderthal (pentru comparaţie: în mod estimativ, în genomul omului de astăzi intră 2,9 miliarde de baze azotate). Cu ajutorul unor metode tradiţionale de secvenţializare, la ora actuală au fost sistematizate încă 75.000 de perechi de baze.
Potrivit datelor preliminare, cromozomul Y al Omului de Neanderthal, care se transmite pe linie bărbătească şi care lipseşte la femei, se deosebeşte foarte tare de cromozomul analog al omului contemporan, dar şi al cimpanzeului, fiind un cromozom mai puternic ca ceilalţi. Astfel, se poate presupune că o oarecare împerechere dintre speciile Homo Sapiens şi Omul de Neanderthal a avut, totuşi, loc, pentru că în caz contrar nu s-ar fi înregistart o modificare a cromozomului Y.
În anul 2004, analiza ADN-ului mitocondrial (ADNmt) a patru oameni de Neanderthal şi a cinci oameni primitivi - studiu condus de acelaşi Svante Paabo - a demonstrat: este puţin probabil ca Homo sapiens şi Homo neanderthalensis să se fi împerecheat, iar dacă au şi avut loc astfel de relaţii, atunci doar sub forma unor excepţii. Este posibil ca acest lucru să fi fost împiedicat de diferenţele fizice ce existau între cele două specii - aceste diferenţe sunt destul de mari, cu toate că în plan genetic cele două specii ale omului sunt cu mult mai aproape una de alta decât alte primatele care astăzi se împerechează cu succes. În final, la acea dată cercetătorii au ajuns la concluzia că omul de astăzi nu poate fi considerat urmaşul Omului de Neanderthal, deoarece ADNmt al omului modern nu corespunde cu ADNmt al Homo neanderthalensis.
Acum, însă, s-a aflat că oamenii de astăzi au unele gene ale Omului de Neanderthal. Cu alte cuvinte, masculii Homo neanderthalensis s-ar fi împerecheat cu femelele Homo sapiens, lucru demonstrat de analiza ADN-ului nuclear şi ADNmt din fosilele Omului de Neanderthal. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, atunci în fosilele Homo neanderthalensis nu ar fi fost descoperite ADNmt de la Homo sapiens. (Rompres)
