Vlăguită şi letargică, Elianora arată de trei ani deşi are 17 ani. Îşi petrece zilele într-un pat cu bare de metal de aproape un metru privind prin acestea peretele de culoare muştar al camerei goale ce reprezintă universul ei. Ea nu îşi poate ridica mâinile obosite. Din două în două zile, Elianora iese din mica ei "închisoare" pentru o oră de psihoterapie, de abia ţinându-se pe picioare. Într-o cameră alăturată
, Erhan, 7 ani, are un picior legat de pat, un dres mov şi ambele mâini legate pentru a-l împiedica să fie "agresiv". Este plin de viaţă şi energic şi râde atunci când este gâdilat în talpă, dar cei care îl îngrijesc îi pot acorda numai o oră la trei zile de terapie, notează Nicola Smith în ediţia electronică de duminică, 16 aprilie, a cotidianului britanic The Times."Casa" lui Elianora şi Erhan se află într-o zonă îndepărtată a localităţii Medven situată în munţii din centrul Bulgariei. Medven este unul dintre punctele izolate unde Bulgaria îşi ascunde copiii abandonaţi.
Pentru aceşti copii, perspectivele ţării de a intra în Uniunea Europeană nu le-au alinat în nici un fel suferinţa. Spre deosebire de România, asupra Bugariei nu s-au exercitat presiuni în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de protecţie a copilului ca o condiţie a aderării la UE. Abandonaţi de familiile lor, 51 de copii cu dizabilităţi mentale se află în îngrijirea centrului de la Medven, unde se află doar o singură asistentă medicală calificată şi câţiva supraveghetori necalificaţi. Casa lor e părăginită şi neprimitoare. Podeaua rece emană un miros de substanţă dezinfectantă care maschează mirosul neapetisant de mâncare. Liniştea copleşitoare este spartă nu de râsete, ci de ţipete ocazionale. Pentru majoritatea copiilor care suferă de dizabilităţi - paralizie cerebrală, sindrom Down sau diferite boli de inimă - viaţa este văzută numai printre gratiile de metal ale paturilor în care îşi petrec mare parte din timp. Paturile sunt înghesuite unele lângă altele în camere mici, cu câteva jucării împrăştiate şi nici un fel de stimulare vizuală. Copii sunt lăsaţi pur şi simplu să privească în gol. Una dintre fetiţe îşi loveşte în mod constant capul de barele de metal ale patului. Acen, un băieţel de şapte ani, ce suferă de sindromul Down, este foarte energic şi sare tot timpul zâmbind la vizitatorii care intră în cameră.
Atmosfera este atât de oprimantă încât prea puţini din afară se aventurează să intre în institutul de la Medven. Asistenta de serviciu, Kodinova, a declarat că numai două familii vin în vizită în mod regulat. "Majoritatea copiilor au părinţi, dar condiţiile sunt atât de grele încât ei nu vin să îi viziteze", a explicat aceasta.
Asistenta medicală a adăugat că instituţia a supravieţuit datorită bunăvoinţei unor donatori, deoarece fondurile din partea guvernului de abia au acoperit cheltuielile pentru medicamente şi salariile angajaţilor. "Avem nevoie de multe lucruri - încălţăminte, haine, lenjerie, alimente, scutece de unică folosinţă. Este foarte greu", a declarat aceasta. Personalul care îngrijeşte copii este pur şi simplu copleşit.
Slavka Kukova, care monitorizează astfel de locuri pentru Comitetul Bulgar Helsinki, un organism ce supraveghează respectarea drepturilor omului, a declarat că din anumite puncte de vedere condiţiile fizice ale acestor copii s-au îmbunătăţit. Clădirile au fost renovate, iar dotările medicale au fost îmbunătăţite.
Copii autişti sunt legaţi de pat deoarece asistentele şi cei care îi supravegheau nu ştiau ce altceva să le facă, a adăugat aceasta. "În momentul în care am adus nişte psihologi din Marea Britanie, aceştia ne-au spus că majoritatea copiilor sufereau de fapt de dezabilităţi neimportante; majoritatea acestora erau cauzate de condiţiile instituţionalizării şi de lipsa îngrijirii individuale".
Într-un alt adăpost vizitat de către reporterii de la Sunday Times din localitatea Gomotarci, situat în apropierea graniţei cu România, a fost instituită carantina după ce săptămâna trecută s-au descoperit două persoane infestate cu hepatită A. Deshka Nicolova, directorul centrului, a declarat că a încercat să îmbunătăţească condiţiile căminului prin renovarea grupurilor sanitare în vara anului trecut, dar pentru cei 77 de copii care trăiesc acolo nu există nici un psihoterapeut calificat şi nici o sală de mese. Copiii dorm înghesuiţi câte 15 într-o cameră cu paturi mici ca nişte cutii. Privind peste Dunărea care marchează graniţa dintre cele două ţări, Nicolova a declarat că personalul ei tocmai s-a întors dintr-o vizită efectuată într-o casă de copii din Timişoara, care beneficiază de fonduri numeroase şi un sistem de ajutor social îmbunătăţit.
Contrastul subliniază prăpastia dintre stagnarea în acest domeniu a Bulgariei şi reformele iniţiate de România în urma unor reportaje care înfăţişau situaţia dramatică a orfelinatelor din această ţară şi difuzate în ţările occidentale stârnind o adevărat revoltă în rândul forurilor internaţionale în anii '90.
J K Rowling, autoarea cunoscutului roman Harry Potter - care a intervenit pe lângă autorităţile din Cehia după ce a citit un articol în paginile săptămânalului britanic Sunday Times despre copii ţinuţi în cuşti din această ţară - a subliniat de asemenea situaţia dificilă a orfelinatelor din România. Recent, autoarea a lansat programul caritabil the Children's High Level Group în Bucureşti.
Bulgaria, cu o populaţie de 7,4 milioane de locuitori, are în prezent cea mai mare proporţie de copii instituţionalizaţi din Europa. Statisticile guvernamentale arată că numărul acestora este de aproximativ 10.500, dar organizaţiile de caritate susţin că numărul lor este între 20.000 şi 29.000. Comitetul Bulgar Helsinki a declarat că centrele de la Gomotarci şi Medven sunt tipice multor instituţii de acest gen de pe tot cuprinsul ţării. La sfârşitul anului trecut, doi copii au murit în centrul Dobromirsti din sud-estul Bulgariei. Unul dintre aceştia a fost o fetiţă oarbă în vârstă de cinci ani, care a murit opărită cu apă fierbinte în baie, unde a fost lăsată nesupravegheată.
Guvernul a fost acuzat că a făcut prea puţine în acest sens şi prea târziu - o acuzaţie pe care ministrul bulgar de externe Ivaylo Kalfin a recunoscut-o. "Este corect. Aceasta reprezintă încă o problemă şi va trebui rezolvată. Dar va dura ceva timp", a declarat oficialul bulgar. Baronesa Nicholson, europarlamentar liberal democrat, care a militat pentru implementarea reformelor în sistemul de protecţie a copilului din România a declarat: "acelaşi mesaj ar fi trebuit să i se fi dat şi Bulgariei".
Geoffrey van Orden, raportorul Parlamentului European (EP) pentru Bulgaria, a declarat că a prezentat în repetate rânduri această problemă guvernului de la Sofia. "Aceştia susţin că fac lucruri în acest sens, dar care nu se văd deocamdată", a adăugat oficialul european. O dată cu statutul de viitoare membră a Uniunii Europene începând cu ianuarie 2007, ajutorul internaţional acordat Bulgariei a fost retras. Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională s-a retras anul trecut din această ţară şi la fel vor proceda oficiali americani din cadrul unor organizaţii de ajutorare, dar şi organizaţia Salvaţi Copiii.
"Cea mai mare şi unica preocupare pe care o am este că Bulgaria se va alătura UE, iar oamenii nu înţeleg acest lucru, susţinând că lucrurile merg mai bine decât în realitate", a declarat Laura Parker, şeful biroului bulgar al organizaţiei de caritate ARK cu sediul în Marea Britanie. "Condiţiile în unele cazuri sunt înspăimântătoare, dar ceea ce mă îngrijorează este lipsa voinţei de a face ceva în legătură cu acestea".
Situaţia copiilor abandonaţi din Bulgaria nu este chiar fără speranţă. Cu puţin ajutor, vieţile lor ar putea să se îmbunătăţească simţitor. "Copiii cu dizabilităţi au nevoie de dragoste, oportunităţi şi încurajare", a declarat doctorul Richard Newton, coordonatorul unei echipe de medici neurologi. "Dacă le oferim aceste lucruri atunci când creierul este gata să le înveţe, ei le vor învăţa", a conchis acesta.
/Rompres/
