Cercetări
recente finanţate de NIAAA (National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism)
parte a Institutului Naţional de Sănătate (NIH) din Statele Unite, realizate pe
animale de laborator mai mult sau mai puţin predispuse genetic la consum
excesiv de alcool au adus noi dovezi despre rolul factorului genetic în
practicarea acestui obicei dăunător, conform unui studiu publicat în ediţia din
aprilie a revistei Proceedings of the National Academy of Sciences
“Aceste
descoperiri aduc o gamă bogată de informaţii şi dovezi în legătură cu
mecanismele moleculare care intervin în procesul determinant al consumului
excesiv de alcool şi care ar putea ajuta oarecum în înţelegerea mai bună a
alcoolismului”, spune Ting-Kai Li, directorul NIAAA.
“Ei se înscriu totodată în
şirul acelor experimente valoroase care susţin că modelele animale pot fi
folosite cu încredere şi aduc informaţii nepreţuite în investigarea anumitor
afecţiuni umane complexe, cum este de exemplu şi alcoolismul.”
Subiectele animale create (reproduse) special pentru a avea o
perdispoziţie genetică crescută sau redusă pentru consumul de alcool au ocupat
ani întregi un loc aparte printre obiectivele de cercetare ale oamenilor de
ştiinţă preocupaţi de stabilirea cât mai exactă a factorilor fiziologici şi de
comportament implicaţi în dependenţa de alcool.
Echipa de cercetători de la Universitatea din Texas, Austin, a folosit o
metodă de tehnologie înaltă (microarray) pentru a analiza minuţios activitatea
genetică din creierul animalelor, a genelor care sunt active în creierul
modelelor create anterior să fie foarte susceptibile sau să fie slab
susceptibile la consumul de alcool.
Când o genă se activează, mecanismele celulare intervin şi transcriu
anumite părţi ale ADN-ului în m ARN (messenger ARN), care reprezintă “şablonul”
pentru formarea proteinelor în organism. “Transcriptomul” defineşte
setul complet de m ARN transcris.
Echipa dr. Bergerson, profesor de neurobiologie de la Centrul de
Cercetare al Alcoolului şi Cercetări Additionale din Waggoner au examinat
trasncriptoamele a nouă tipuri de modele animale (şoareci) care difereau între
ele prin obiceiul lor de a consuma sau nu alcool.
“Prin măsurarea expresiei genetice totale din creierul a fiecărui model
de şoarece am putut evidenţia care dintre transcripţiile genetice au suferit o
schimbare consistentă în funcţie de consumul crescut sau scăzut de alcool şi am
reuţit să definiem semnele transcripţionale ale predispoziţiei genetice la
abuzul de alcool”, spune dr. Bergerson.
Cercetătorii au utilizat tehnici de statistică pentru a identifica
aproape 4.000 de expresii genetice diferite în funcţie de consumul exagerat şi
redus de alcool la subtipurile de şoareci, reuşind să identifice şi pe primele
75 de gene cele mai incriminate în acest proces.
“Foarte mulţi factori cât şi gene ale căror funcţie încă nu se cunoaşte
pot contribui la predispoziţia genetică pentru dependenţa de alcool. Avem date
care susţin, de exemplu, că şi pe cromosomul 9 se află gene care reglează
consumul de alcool” spun cercetătorii, ale căror experimente ar merita să fie
continuate, având în vedere problema majoră de sănătate publică pe care o
reprezintă alcoolismul.
