Deşi oamenii de ştiinţă au suspicionat că vitamina D ar putea avea un rol în protejarea faţă de cancerul mamar, studiile populaţionale realizate în acest sens au fost puţine la număr şi cu rezultate contradictorii. Acum, studiul realizat de către cercetătorii de la Institutul de Cercetare Samuel Lunenfield al Spitalului „Mount Sinai” din Toronto sugerează că vitamina „razelor de soare” ar putea juca un rol major în reducerea riscului pentru cancerul mamar. Datele studiului au arătat un beneficiu maxim în acest sens la femeile care au consumat doze mai mari de vitamina D la vârste tinere. Din interviul realizat cu 567 de paciente diagnosticate cu cancer de sân şi cu 1.135 de femei fără această boală reiese că femeile care au au avut o meserie care necesita sau permitea sa stea mai mult timp în aer liber, precum şi cele care au consumat cantităţi mai mari de ulei din ficat de peşte (cod) sau au băut mai multă lapte au prezentat un risc mai redus pentru cancerul mamar.
Petrecerea unui timp mai îndelungat în aer liber între vârsta de 10 -19 ani a însemnat o reducere a riscului de cancer cu 40%, cercetătorii interpretând aceast beneficiu pe seama expunerii din timp la razele de soare. În ceea ce priveşte influenţa factorilor alimentari în dezvoltarea cancerelor s-a observat o reducere cub 25% a riscului la femeile care au consumat ulei din ficat de peşte la vârsta de 10-19 ani sau au băut cel puţin 9 căni de lapte săptămânal între vârstele de 10-29 de ani (reducere cu 35% a riscului).
Echipa de cercetători de la Universitatea North Carolina au realizat un vast studiu populaţional, incluzând 1.434 de femei cu tumoră mamară şi 1.440 de femei sănătoase, pentru estimarea incidenţei tumorilor mamare şi a rolului factorilor de risc, ajungând la concluzia că o dietă bogată în substanţe prezente în plante cu rol antioxidant, denumite flavonoizi, se asociază cu un risc mai scăzut pentru cancerul mamar la femeile în postmenopauză.
S-a înregistrat o reducere a riscului neoplasmelor mamare la femeile în postmenopauză (dar nu şi la cele în premenopauză) cu un procent de 45% de către anumite tipuri specifice de flavonoizi şi anume: flavone, lignanzi, flavan-3 (nu s-a observat nici un beneficiu la următoarele: flavanonele, izoflavonele, anthocianide), aceste rezultate alăturându-se altor studii cu rezultate similare realizate la femei mediteraniene.
„Flavonoizii sunt molecule prezente în plante (ceaiul verde, vinul roşu, vegetale şi fructe) clasificate în funcţie de structura lor chimică, care au rolul de a oferi protecţie faţă de stresul oxidativ. Nu există recomandări stricte privind cantitatea necesară de flavonoizi şi nu se cunoaşte cu exactitate nici mecanismul lor de acţiune la nivel celular. O diferenţă minoră în structura acestor substanţe determină dacă şi în ce măsură au acţiune preventivă în cancere. Va terbui realizate studii ulterioare care să determine cu exactitate care anume dintre ele au acest efect protector”, spune dr. Brian Fink de la Universitatea North Carolina, co-autorul studiului finanţat de Institutul Naţional de Sănătate şi Fundaţia Lance Armstrong.