Bolile
inflamatorii intestinale includ rectocolita
ulcero-hemoragică (RCUH), boala
Crohn (BC) şi colita nedeterminată.
Studiile destinate valorii incidenţei şi prevalenţei acestor boli oferă
informaţii valoroase pentru a vedea cât de răspândite sunt RCUH şi BC. Acestea
sunt extrem de importante pentru stabilirea politicilor sanitare, distribuţia
resurselor şi proiectele companiilor de asigurări şi farmaceutice. Potrivit
specialiştilor, RCUH şi BC sunt întâlnite cu o prevalenţă de aproximativ 1 la 200 de locuitori în populaţia
nord-vest europeană, şi de 1 la 700
de locuitori până la 1 la 500 în
populaţia Europei centrale.
Incidenţa şi prevalenţa bolilor inflamatorii intestinale cunoaşte o amplă variabilitate geografică. Astfel că în momentul actual bolile inflamatorii intestinale afectează aproximativ 1,3 milioane de persoane în America de Nord şi 1,9 milioane în Europa.
Rata anuală a incidenţei bolii Crohn în America şi Europa de Nord este cuprinsă între 1 până la 6 la 105 locuitori, iar cea a RCUH între 2 până la 10 la 105 locuitori, prevalenţa variază între 10 şi 100 la 105 locuitori pentru BC şi 35 şi 120 la 105 locuitori pentru RCUH.
Ratele incidenţei şi prevalenţei în variantele regiuni geografice sunt diferite datorită frecvenţei crescute la vârsta tânără şi ratei mici a fatalităţii unele studii estimează valori de aproximativ 30 de ori mai mari ale prevalenţei de incidenţă.
Un studiu multicentric efectuat în 2003 în România sub egida Societăţii Române de Endoscopie Digestivă a relevat o incidenţă a RCUH şi BC de 1 la 105, respectiv 0,50 la 105 locuitori, în timp ce prevalenţa a fost estimată la 2,42 la 105 locuitori, respectiv 1,51 la 105 locuitori în populaţia adultă a pacienţilor internaţi în opt centre de gastroenterologie din România.
Este una din cele mai mici valori raportate în Europa, similară datelor epidemiologice provenite din alte regiuni geografice în care bolile inflamatorii intestinale sunt recunoscute ca afecţiuni rare.
De remarcat că incidenţa BC şi RCUH nu este uniformă pe teritoriul României. Studiul a evidenţiat că cea mai scăzută incidenţă a BC, de la 0,14 la 105 locuitori, se întâlneşte în regiunea de nord-vest, respectiv Crişana, Maramureş, Satu Mare, cele mai ridicate cifre - de la 0,7-0,72 la 105 locuitori, înregistrându-se în Bucureşti, Muntenia şi Dobrogea.
Situaţia este diferită în ceea ce priveşte incidenţa RCUH, aici valorile cele mai ridicate se înregistrează în nord-est - de la 1,13 la 105 locuitori, iar cele mai scăzute - de la 0,76 la 105 locuitori, în est şi sud-est, respectiv Moldova, Muntenia, Dobrogea.
Raportul dintre RCUH şi BC, care global este de 1,91 la 1, variază teritorial de la 8 la 1 în nord-vest şi la 1,3-1,6 la 1 în sud-est şi Bucureşti.
Specialiştii susţin că nu există explicaţii asupra acestor diferenţe notabile ale distribuţiei bolilor inflamatorii intestinale pe teritoriul României, dar în discuţie ar putea intra factorul alimentar şi, eventual, genetic.
Factorii de risc în cazul bolilor inflamatorii intestinale sunt pe lângă cei genetici, istoricul familiei, fumatul şi apendicectomia, majoritatea acestora sunt însă controversaţi.
Studiile cu privire la rolul factorilor de dietă în dezvoltarea bolilor inflamatorii intestinale sunt dificil de interpretat, iar recomandările dietetice în cazul acestor pacienţi sunt controversate, relevă acelaşi studiu.
Cei mai importanţi factori de risc, asociaţi cu predispoziţia pentru bolile inflamatorii intestinale, sunt istoricul familial, fumatul şi apendicectomia. (Rompres)
Incidenţa şi prevalenţa bolilor inflamatorii intestinale cunoaşte o amplă variabilitate geografică. Astfel că în momentul actual bolile inflamatorii intestinale afectează aproximativ 1,3 milioane de persoane în America de Nord şi 1,9 milioane în Europa.
Rata anuală a incidenţei bolii Crohn în America şi Europa de Nord este cuprinsă între 1 până la 6 la 105 locuitori, iar cea a RCUH între 2 până la 10 la 105 locuitori, prevalenţa variază între 10 şi 100 la 105 locuitori pentru BC şi 35 şi 120 la 105 locuitori pentru RCUH.
Ratele incidenţei şi prevalenţei în variantele regiuni geografice sunt diferite datorită frecvenţei crescute la vârsta tânără şi ratei mici a fatalităţii unele studii estimează valori de aproximativ 30 de ori mai mari ale prevalenţei de incidenţă.
Un studiu multicentric efectuat în 2003 în România sub egida Societăţii Române de Endoscopie Digestivă a relevat o incidenţă a RCUH şi BC de 1 la 105, respectiv 0,50 la 105 locuitori, în timp ce prevalenţa a fost estimată la 2,42 la 105 locuitori, respectiv 1,51 la 105 locuitori în populaţia adultă a pacienţilor internaţi în opt centre de gastroenterologie din România.
Este una din cele mai mici valori raportate în Europa, similară datelor epidemiologice provenite din alte regiuni geografice în care bolile inflamatorii intestinale sunt recunoscute ca afecţiuni rare.
De remarcat că incidenţa BC şi RCUH nu este uniformă pe teritoriul României. Studiul a evidenţiat că cea mai scăzută incidenţă a BC, de la 0,14 la 105 locuitori, se întâlneşte în regiunea de nord-vest, respectiv Crişana, Maramureş, Satu Mare, cele mai ridicate cifre - de la 0,7-0,72 la 105 locuitori, înregistrându-se în Bucureşti, Muntenia şi Dobrogea.
Situaţia este diferită în ceea ce priveşte incidenţa RCUH, aici valorile cele mai ridicate se înregistrează în nord-est - de la 1,13 la 105 locuitori, iar cele mai scăzute - de la 0,76 la 105 locuitori, în est şi sud-est, respectiv Moldova, Muntenia, Dobrogea.
Raportul dintre RCUH şi BC, care global este de 1,91 la 1, variază teritorial de la 8 la 1 în nord-vest şi la 1,3-1,6 la 1 în sud-est şi Bucureşti.
Specialiştii susţin că nu există explicaţii asupra acestor diferenţe notabile ale distribuţiei bolilor inflamatorii intestinale pe teritoriul României, dar în discuţie ar putea intra factorul alimentar şi, eventual, genetic.
Factorii de risc în cazul bolilor inflamatorii intestinale sunt pe lângă cei genetici, istoricul familiei, fumatul şi apendicectomia, majoritatea acestora sunt însă controversaţi.
Studiile cu privire la rolul factorilor de dietă în dezvoltarea bolilor inflamatorii intestinale sunt dificil de interpretat, iar recomandările dietetice în cazul acestor pacienţi sunt controversate, relevă acelaşi studiu.
Cei mai importanţi factori de risc, asociaţi cu predispoziţia pentru bolile inflamatorii intestinale, sunt istoricul familial, fumatul şi apendicectomia. (Rompres)
