Medici din cadrul Institutului
de Cardiologie din Montreal (ICM) au pus o nouă valvă (valvele fiind membrane
situate la intrarea şi, respectiv, la ieşirea ventriculelor, ce joacă rolul
unei supape) în inima unei femei de 64 de ani, fără a-i deschide cutia toracică,
relevă revista Québec Science,
preluată de ultima ediţie a săptămânalului francez Courrier International. Membrana de schimb - o valvă de nouă
generaţie, făcută dintr-un ţesut animal - a fost transportată la
locul dorit cu ajutorul unui cateter, o sondă minusculă ce se poate deplasa
prin interiorul vaselor sanguine. Astfel, în luna decembrie a anului trecut,
Rosa Cipriano a devenit cea dintâi pacientă din America de Nord care a fost
supusă unei asemenea intervenţii. Pacienta suferea de o stenoză aortică, o
afecţiune frecventă la persoanele vârstnice. Este vorba de o îngustare a valvei
aortice - membrana ce controlează fluxurile sanguine dintre inimă şi aortă.
Aşadar, înlocuirea acesteia era vitală. O operaţie convenţională, pe cord
deschis, ar fi fost, însă, periculoasă, având în vedere boala pulmonară gravă
de care suferă Rosa Cipriano, şi care o obligă să poarte, în permanenţă, o
mască de oxigen.
"În timpul unei operaţii pe cord deschis, se diminuează capacitatea respiratorie a pacientului pe o scurtă perioadă de timp. Funcţiile pulmonare ale pacientei ar fi avut prea mult de suferit, iar aceasta nu ar fi supravieţuit intervenţiei", explică chirurgul cardiolog Raymond Cartier, care a participat la operaţie. Pentru a evita problema, medicii din cadrul Institutului de Cardiologie din Montreal au utilizat o nouă tehnică de vârf: printr-o incizie practicată în zona inghinală a pacientei, i-a fost introdus un cateter în artera femurală. Cateterul a transportat până la inimă un "tutore" metalic în formă de tub, pe care este "cusută" noua valvă. Tutorele a fost, apoi, introdus în valva cu deficienţe, unde s-a desfăşurat singur, permiţându-i noii valve să intre în acţiune.
Doar aproximativ 15 pacienţi din lume ar fi primit deja o asemenea proteză. Este vorba de o bioproteză făcută din ţesuturi porcine. Durata de viaţă a acesteia este limitată, întrucât ea are tendinţa de a se calcifia /şi, deci, de a se rigidiza/ de-a lungul anilor. "La pacienţii cu vârste de sub 60 de ani, alegem mai degrabă protezele mecanice /membrane din material sintetic/, ce pot dura mai multe zeci de ani", menţionează dr. Raymond Cartier. La cei mai vârstnici, sunt preferate bioprotezele, suportate mai bine de pacienţi.
Deocamdată, intervenţia nu le va fi oferită decât celor care nu pot suporta o operaţie pe cord deschis, dar acest protocol de cercetare va continua o perioadă de încă 4-5 ani. Iar, în cazul în care rezultatele vor fi convingătoare, un număr mai mare de pacienţi ar putea profita de el peste câţiva ani, conchide publicaţia editată în provincia canadiană francofonă.(Rompres)
"În timpul unei operaţii pe cord deschis, se diminuează capacitatea respiratorie a pacientului pe o scurtă perioadă de timp. Funcţiile pulmonare ale pacientei ar fi avut prea mult de suferit, iar aceasta nu ar fi supravieţuit intervenţiei", explică chirurgul cardiolog Raymond Cartier, care a participat la operaţie. Pentru a evita problema, medicii din cadrul Institutului de Cardiologie din Montreal au utilizat o nouă tehnică de vârf: printr-o incizie practicată în zona inghinală a pacientei, i-a fost introdus un cateter în artera femurală. Cateterul a transportat până la inimă un "tutore" metalic în formă de tub, pe care este "cusută" noua valvă. Tutorele a fost, apoi, introdus în valva cu deficienţe, unde s-a desfăşurat singur, permiţându-i noii valve să intre în acţiune.
Doar aproximativ 15 pacienţi din lume ar fi primit deja o asemenea proteză. Este vorba de o bioproteză făcută din ţesuturi porcine. Durata de viaţă a acesteia este limitată, întrucât ea are tendinţa de a se calcifia /şi, deci, de a se rigidiza/ de-a lungul anilor. "La pacienţii cu vârste de sub 60 de ani, alegem mai degrabă protezele mecanice /membrane din material sintetic/, ce pot dura mai multe zeci de ani", menţionează dr. Raymond Cartier. La cei mai vârstnici, sunt preferate bioprotezele, suportate mai bine de pacienţi.
Deocamdată, intervenţia nu le va fi oferită decât celor care nu pot suporta o operaţie pe cord deschis, dar acest protocol de cercetare va continua o perioadă de încă 4-5 ani. Iar, în cazul în care rezultatele vor fi convingătoare, un număr mai mare de pacienţi ar putea profita de el peste câţiva ani, conchide publicaţia editată în provincia canadiană francofonă.(Rompres)
