Un grup de
cercetători din Canada care studiau în 1989 efectele medicamentelor asupra
presiunii sanguine au fost surprinşi să descopere că dacă se bea numai un
singur pahar de suc de grapefruit, acesta ar putea creşte în mod periculos
efectul medicamentului, citim în cotidianul american The New York Times. Cercetătorii testau efectele băuturilor
alcoolice asupra medicamentului denumit Plendil. Oamenii de
ştiinţă aveau nevoie de ceva care să fi putut ascunde gustul alcoolului, astfel
încât subiecţii să nu îşi dea seama decât că iau medicamentul, fără să ştie că
acesta era asociat cu alcoolul.
"Într-o sâmbătă noaptea, soţia mea şi cu mine am testat absolut tot ce aveam în frigider", a declarat doctorul David Bailey, cercetător în cadrul Health Sciences Center de la Londra, şi coordonatorul acestui studiu. "Sigurul lucru care acoperea gustul era sucul de grapefruit".
Aşa că aceştia au folosit în experimentul lor sucul de graprefruit, aşteptându-se să fie irelevant în cadrul cercetării lor. Dar nivelul medicamentului în sânge a crescut foarte mult la cei care au făcut parte din grupul care a băut suc de grapefruit fără alcool.
"Oamenii nu ne-au crezut", a declarat Bailey. "Au crezut că este o glumă. Am avut probleme atunci când am dorit să publicăm studiul într-o revistă importantă de medicină".
Următoarea întrebare care a luat naştere a fost de ce sucul de grapefruit a avut acest efect.
Răspunsul a venit imediat, există o familie de enzime denumită sistemul cytochrome P-450, cunoscut în particular ca CYP 3A4. Această enzimă metabolizează multe medicamente, precum şi toxine, în substanţe care sunt mai mult sau mai puţin potente, sau mai uşor de eliminat, ori ambele variante.
Sucul de grapefruit se amestecă cu capacitatea CYP 3A4, sporind puterea medicamentului prin permiterea acestuia să pătrundă mai uşor în sânge, producând astfel o doză în exces a medicamentului.
Sucul de grapefruit interacţionează cu această enzimă numai în intestine, nu în ficat sau în alte organe unde se mai găseşte. Acest rezultat este observat numai în cazul medicamentelor administrate oral, nu şi în cazul celor administrate intravenos.
Numeroase studii demonstrează acum efectul sucului de grapefruit asupra mai multor medicamente. Multe dintre interacţiuni nu au consecinţe, dar câteva dintre ele au. De exemplu medicamentele folosite pentru diminuarea colesterolului, precum Lipitor, Mevacor şi Zocor, îşi măresc efectul atunci când sunt asociate cu sucul de grapefruit. Supradozarea acestor medicamente poate determina o creştere a procesului de distrugere a fibrelor muschilor striati (rhabdomyolysis).
Înseamnă oare acest lucru că o persoană îşi poate reduce doza de medicaţie dacă o asociază cu sucul de grapefruit? Nu, după cum susţine Bailey.
"Această problemă are un efect imprevizibil", susţine acesta. "Nu există o uniformitate de la un individ la altul sau de la o sticlă de suc la alta", a subliniat acesta.
Sucul de grapefruit poate interacţiona de asemenea cu metabolismul unor inhibitori ai seretoninei selective sau SSRIs, precum Prozac, folosit în tratarea depresiilor.
Doctorul Marshall Forstein, profesor de psihiatrie asociat la Universitatea Harvard, a declarat că le-a sugerat pacienţilor săi să schimbe sucul de grapefruit cu altceva, deoarece majoritatea portocalelor şi citricelor nu au aceleaşi efecte.
Dintre sucurile de fructe, cel de grapefruit are cel mai mare efect, dar sucurile de lime şi portocale, făcute din fructe de Sevillia, au aceeaşi capacitate de a inhiba enzima CYP 3A4. ªi sucul de mere poate avea efecte similare în combinaţie cu anumite medicamente.
"Într-o sâmbătă noaptea, soţia mea şi cu mine am testat absolut tot ce aveam în frigider", a declarat doctorul David Bailey, cercetător în cadrul Health Sciences Center de la Londra, şi coordonatorul acestui studiu. "Sigurul lucru care acoperea gustul era sucul de grapefruit".
Aşa că aceştia au folosit în experimentul lor sucul de graprefruit, aşteptându-se să fie irelevant în cadrul cercetării lor. Dar nivelul medicamentului în sânge a crescut foarte mult la cei care au făcut parte din grupul care a băut suc de grapefruit fără alcool.
"Oamenii nu ne-au crezut", a declarat Bailey. "Au crezut că este o glumă. Am avut probleme atunci când am dorit să publicăm studiul într-o revistă importantă de medicină".
Următoarea întrebare care a luat naştere a fost de ce sucul de grapefruit a avut acest efect.
Răspunsul a venit imediat, există o familie de enzime denumită sistemul cytochrome P-450, cunoscut în particular ca CYP 3A4. Această enzimă metabolizează multe medicamente, precum şi toxine, în substanţe care sunt mai mult sau mai puţin potente, sau mai uşor de eliminat, ori ambele variante.
Sucul de grapefruit se amestecă cu capacitatea CYP 3A4, sporind puterea medicamentului prin permiterea acestuia să pătrundă mai uşor în sânge, producând astfel o doză în exces a medicamentului.
Sucul de grapefruit interacţionează cu această enzimă numai în intestine, nu în ficat sau în alte organe unde se mai găseşte. Acest rezultat este observat numai în cazul medicamentelor administrate oral, nu şi în cazul celor administrate intravenos.
Numeroase studii demonstrează acum efectul sucului de grapefruit asupra mai multor medicamente. Multe dintre interacţiuni nu au consecinţe, dar câteva dintre ele au. De exemplu medicamentele folosite pentru diminuarea colesterolului, precum Lipitor, Mevacor şi Zocor, îşi măresc efectul atunci când sunt asociate cu sucul de grapefruit. Supradozarea acestor medicamente poate determina o creştere a procesului de distrugere a fibrelor muschilor striati (rhabdomyolysis).
Înseamnă oare acest lucru că o persoană îşi poate reduce doza de medicaţie dacă o asociază cu sucul de grapefruit? Nu, după cum susţine Bailey.
"Această problemă are un efect imprevizibil", susţine acesta. "Nu există o uniformitate de la un individ la altul sau de la o sticlă de suc la alta", a subliniat acesta.
Sucul de grapefruit poate interacţiona de asemenea cu metabolismul unor inhibitori ai seretoninei selective sau SSRIs, precum Prozac, folosit în tratarea depresiilor.
Doctorul Marshall Forstein, profesor de psihiatrie asociat la Universitatea Harvard, a declarat că le-a sugerat pacienţilor săi să schimbe sucul de grapefruit cu altceva, deoarece majoritatea portocalelor şi citricelor nu au aceleaşi efecte.
Dintre sucurile de fructe, cel de grapefruit are cel mai mare efect, dar sucurile de lime şi portocale, făcute din fructe de Sevillia, au aceeaşi capacitate de a inhiba enzima CYP 3A4. ªi sucul de mere poate avea efecte similare în combinaţie cu anumite medicamente.
În timp ce Bailey sugerează evitarea consumului de suc de
grapefruit pe perioada tratamentelor cu medicamente, alţi experţi sunt de
părere că efectul acestuia nu ar trebui exagerat.
"Aceste circumstanţe în care un eventual efect ar putea apărea este un lucru normal", a declarat David Greenblatt, profesor de farmacologie la Universitatea de Medicină Trufts, din Boston. În primul rând, susţine acesta, medicamentul trebuie să fie metabolizat în mod semnificativ de enzima intestinală CYP 3A4 , ceea ce este cazul a prea puţine dintre situaţii. "Când priveşti informaţiile actuale despre fiecare medicament, concluziile ştiinţifice sunt că interacţiunile sunt neobişnuite, uneori chiar nesemnificative şi lipsite de importanţă clinică. Dar există şi unele cazuri în care sunt importante".
Greenblatt şi echipa sa de la Trufts au condus cercetarea pe durata mai multor ani, cu fonduri de la Instituţii Naţionale de Sănătate, plătind un consultant din cadrul Comisiei Citricelor din Florida.
Dr. Richard Kim, profesor de medicină şi farmacologie la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, a fost de acord că interacţiunea reprezintă o preocupare importantă pentru sănătatea unora dintre pacienţi.
"Consumul de grapefruit reprezintă o problemă clinică de luat în seamă, mai ales în cazul persoanelor în vârstă, care se află sub diferite tratamente medicale", a declarat Kim, "În cazul în care luaţi mai multe medicamente sau aţi schimbat de curând medicaţia, ar trebui să fiţi foarte atenţi. Cea mai bună metodă ar fi să luaţi medicamentele cu apă şi să renunţaţi complet la suc", a subliniat acesta. (Rompres)
"Aceste circumstanţe în care un eventual efect ar putea apărea este un lucru normal", a declarat David Greenblatt, profesor de farmacologie la Universitatea de Medicină Trufts, din Boston. În primul rând, susţine acesta, medicamentul trebuie să fie metabolizat în mod semnificativ de enzima intestinală CYP 3A4 , ceea ce este cazul a prea puţine dintre situaţii. "Când priveşti informaţiile actuale despre fiecare medicament, concluziile ştiinţifice sunt că interacţiunile sunt neobişnuite, uneori chiar nesemnificative şi lipsite de importanţă clinică. Dar există şi unele cazuri în care sunt importante".
Greenblatt şi echipa sa de la Trufts au condus cercetarea pe durata mai multor ani, cu fonduri de la Instituţii Naţionale de Sănătate, plătind un consultant din cadrul Comisiei Citricelor din Florida.
Dr. Richard Kim, profesor de medicină şi farmacologie la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, a fost de acord că interacţiunea reprezintă o preocupare importantă pentru sănătatea unora dintre pacienţi.
"Consumul de grapefruit reprezintă o problemă clinică de luat în seamă, mai ales în cazul persoanelor în vârstă, care se află sub diferite tratamente medicale", a declarat Kim, "În cazul în care luaţi mai multe medicamente sau aţi schimbat de curând medicaţia, ar trebui să fiţi foarte atenţi. Cea mai bună metodă ar fi să luaţi medicamentele cu apă şi să renunţaţi complet la suc", a subliniat acesta. (Rompres)
