Datele prezentate la Sesiunea Anuală din 2006 a
Colegiului American de Cardiologie, conform rezultatelor studiului clinic
ExTRACT-TIMI 25 (Enoxaparin and Trombosis Reperfusion for Acute Myocardial
Infarction Treatment-Trombolysis in Miocardial Infarction), nu demult publicate
şi în jurnalul The New England Journal of Medicine, arată că folosirea
Enoxaparinei, la bolnavii cu infarct acut de miocard (IMA) la care
S-a observat o reducere semnificativă a probabilităţii
recurenţei infarctului miocardic sau a decesului atunci când se utilizează
heparina cu greutate moleculară mică comparativ cu tratamentul anticoagulant
standard ce implică administrarea heparinei convenţionale.
Cercetătorii de la Institutul de Cardiologie Samuel A. Levine din Boston au monitorizat peste 20.000 de persoane cu IMA care au beneficiat de tratament fibrinolitic cu asocierea în primele 48 de ore (cel puţin) ori a heparinei nefracţionate ori a enoxaparinei.
S-a înregistrat o reducere a riscului mortalităţii sau reinfarctizării nefatale la bolnavii trataţi cu enoxapară cu un procent de 17% faţă de grupul tratat cu heparină convenţională, beneficiile aduse de enoxaparină fiind vizibile deja în primele 48 de ore. După 30 de zile la pacienţii trataţi cu enoxaparină s-a observat o reducere a riscului reapariţiei IMA nefatale cu 33%.
Frecvenţa sângerărilor majore a fost oarecum mai redusă faţă de cele raportate de studiile anterioare, s-a observat totuşi o creştere a ratei hemoragiilor la bolnavii trataţi cu enoxaparină. Chiar şi aşa rezultatele studiului demonstrează beneficii clinice net în favoarea heparinelor cu greutate moleculară mică faţă de cea convenţională la bolnavi cu IMA fibrinolizaţi.
Cercetătorii de la Institutul de Cardiologie Samuel A. Levine din Boston au monitorizat peste 20.000 de persoane cu IMA care au beneficiat de tratament fibrinolitic cu asocierea în primele 48 de ore (cel puţin) ori a heparinei nefracţionate ori a enoxaparinei.
S-a înregistrat o reducere a riscului mortalităţii sau reinfarctizării nefatale la bolnavii trataţi cu enoxapară cu un procent de 17% faţă de grupul tratat cu heparină convenţională, beneficiile aduse de enoxaparină fiind vizibile deja în primele 48 de ore. După 30 de zile la pacienţii trataţi cu enoxaparină s-a observat o reducere a riscului reapariţiei IMA nefatale cu 33%.
Frecvenţa sângerărilor majore a fost oarecum mai redusă faţă de cele raportate de studiile anterioare, s-a observat totuşi o creştere a ratei hemoragiilor la bolnavii trataţi cu enoxaparină. Chiar şi aşa rezultatele studiului demonstrează beneficii clinice net în favoarea heparinelor cu greutate moleculară mică faţă de cea convenţională la bolnavi cu IMA fibrinolizaţi.
