Riscul unei pandemii de gripă aviară depinde de faptul
dacă lumea a treia va dispune de mijloace pentru a combate orice focar de
infecţie, este de părere Jordi Cervos, neuropatolog şi rector al Universtitat
Internacional de Catalunya, în editorialul său publicat de ziarul El Periodico. În fiecare an, toamna vine
cu ameninţarea viruşilor care afectează cel mai mult populaţia, gripa
obişnuită. Anul acesta, alarma a fost dată de posibilitatea ca acest virus să coincidă
cu prezenţa la persoana afectată a unui nou virus. Majoritatea experţilor sunt
de acord că problema nu este dacă va exista sau nu o pandemie de gripă aviară,
ci momentul în care se va produce şi ce virus o va determina. În timp ce
epidemia este extinderea unei boli în mod limitat şi mai puţin mortal pentru
persoanele afectate, pandemia afectează marile mase de populaţie şi produce un
număr mare de decese la persoanele afectate. Aşa numita gripa spaniolă din
1918-1919, care a afectat întreaga Europă şi alte ţări, a produs mai multe
decese decât primul război mondial. Au murit 30 de milioane de oameni.
Temerea este ca virusul gripei aviare din grupa A să se combine cu virusul de tip B, care este cel pe care în găsim la gripa comună sau ca alt virus să sufere o mutaţie. Viruşii suferă uşor mutaţii apărând încontinuu noi variante, unele dintre ele foarte agresive pentru gazdele lor pe care le omoară rapid. În urmă cu cîteva luni, cazuri de gripă aviară au fost detectate în România, Grecia, Rusia şi, mai recent, în ţările din Europa occidentală, virusul de tipul celui care a provocat gripa din 1918-1919.
Pe de altă parte, în faţa noilor viruşi nu dispunem de nici un fel de imunitate sau de o imunitate foarte scăzută. Pentru a se produce o pandemie este necesar un focar de contagiere şi transmiterea la om. În ce priveşte transmiterea virusului de la păsări există azi o particularitate care o face deosebit de periculoasă: transmiterea se face, nu doar prin căile respiratorii, ci şi pe cale intestinală. Într-un gram de carne de pasăre pot exista 10 milioane de doze eficiente de virus (unul singur nu ar putea provoca boala, este necesară o mare cantitate pentru ca doza să fie eficientă). Dacă se are în vedere de cât de uşor poate ajunge acesta în rezervele de apă potabilă se va vedea cât de repede se va extinde infecţia.
Există posibilitatea unei pandemii comparabilă celei declanşate de gripa spaniolă (1918-1919), gripa asiatică (1957/1958) şi gripa din Hong Kong (1968-1969)? În primul rând trebuie ţinut cont de faptul că, graţie vaccinării care în Spania s-a realizat în proporţie de 20-25% din populaţie, există un control destul de amplu asupra gripei comune, reducându-se astfel posibilitatea unei combinări explozive cu cea aviară. Pe de altă parte, deşi nu există în farmacii, din fericire s-au testat mai multe vaccinuri experimentale în diferite state în vederea administrării persoanelor mai vulnerabile.
Problema ar fi, totuşi, cu ţările sărace care nu au bani pentru medicamente antivirale şi nu ar putea opri o pandemie. Sunt exact ţările fără apă curentă, lipsite de igienă şi de servicii sanitare. În ţările mai dezvoltate, situaţia sanitară este complet diferită de cea de la începutul secolului trecut când s-a declanşat gripa spaniolă. S-a intensificat supravegherea asupra oamenilor şi animalelor. Capacitatea de a acţiona asupra unui focar şi a stopa infecţia a fost dovedită în timpul epidemiei de SARS (pneumonia asiatică) din China, care totuşi a făcut o mie de victime, dar nu a atins cote comparabile pandemiilor anterioare şi a fost controlată şi chiar eradicată prin măsuri eficiente.
Totuşi, gripa aviară a provocat moartea naturală şi sacrificarea a 150 de milioane de păsări în mai multe ţări din Asia şi Europa. A afectat însă şi alte animale, precum porci, pisici, tigri, iar în momentul de faţă există o sută de cazuri diagnosticate la oameni. De aceea este obligatoriu să nu lăsăm garda jos şi mai bine să prevenim decât să vindecăm. În orice caz, atât iminenţa pericolului cât şi gravitatea în sine nu sunt atât de alarmante cum ar putea reieşi din ştirile parvenite din mai multe ţări.
Þinând cont de mobilitatea care există şi de faptul că păsările nu au frontiere, este extrem de important să fie respectate cerinţele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii /OMS/: a trimite ţărilor sărace mijloacele necesare pentru a combate orice focar de infecţie. Nu este suficient să fim membri ai clubului celor bogaţi, trebuie să ne gândim şi la ţările sărace, conchide autorul.(Rompres)
Temerea este ca virusul gripei aviare din grupa A să se combine cu virusul de tip B, care este cel pe care în găsim la gripa comună sau ca alt virus să sufere o mutaţie. Viruşii suferă uşor mutaţii apărând încontinuu noi variante, unele dintre ele foarte agresive pentru gazdele lor pe care le omoară rapid. În urmă cu cîteva luni, cazuri de gripă aviară au fost detectate în România, Grecia, Rusia şi, mai recent, în ţările din Europa occidentală, virusul de tipul celui care a provocat gripa din 1918-1919.
Pe de altă parte, în faţa noilor viruşi nu dispunem de nici un fel de imunitate sau de o imunitate foarte scăzută. Pentru a se produce o pandemie este necesar un focar de contagiere şi transmiterea la om. În ce priveşte transmiterea virusului de la păsări există azi o particularitate care o face deosebit de periculoasă: transmiterea se face, nu doar prin căile respiratorii, ci şi pe cale intestinală. Într-un gram de carne de pasăre pot exista 10 milioane de doze eficiente de virus (unul singur nu ar putea provoca boala, este necesară o mare cantitate pentru ca doza să fie eficientă). Dacă se are în vedere de cât de uşor poate ajunge acesta în rezervele de apă potabilă se va vedea cât de repede se va extinde infecţia.
Există posibilitatea unei pandemii comparabilă celei declanşate de gripa spaniolă (1918-1919), gripa asiatică (1957/1958) şi gripa din Hong Kong (1968-1969)? În primul rând trebuie ţinut cont de faptul că, graţie vaccinării care în Spania s-a realizat în proporţie de 20-25% din populaţie, există un control destul de amplu asupra gripei comune, reducându-se astfel posibilitatea unei combinări explozive cu cea aviară. Pe de altă parte, deşi nu există în farmacii, din fericire s-au testat mai multe vaccinuri experimentale în diferite state în vederea administrării persoanelor mai vulnerabile.
Problema ar fi, totuşi, cu ţările sărace care nu au bani pentru medicamente antivirale şi nu ar putea opri o pandemie. Sunt exact ţările fără apă curentă, lipsite de igienă şi de servicii sanitare. În ţările mai dezvoltate, situaţia sanitară este complet diferită de cea de la începutul secolului trecut când s-a declanşat gripa spaniolă. S-a intensificat supravegherea asupra oamenilor şi animalelor. Capacitatea de a acţiona asupra unui focar şi a stopa infecţia a fost dovedită în timpul epidemiei de SARS (pneumonia asiatică) din China, care totuşi a făcut o mie de victime, dar nu a atins cote comparabile pandemiilor anterioare şi a fost controlată şi chiar eradicată prin măsuri eficiente.
Totuşi, gripa aviară a provocat moartea naturală şi sacrificarea a 150 de milioane de păsări în mai multe ţări din Asia şi Europa. A afectat însă şi alte animale, precum porci, pisici, tigri, iar în momentul de faţă există o sută de cazuri diagnosticate la oameni. De aceea este obligatoriu să nu lăsăm garda jos şi mai bine să prevenim decât să vindecăm. În orice caz, atât iminenţa pericolului cât şi gravitatea în sine nu sunt atât de alarmante cum ar putea reieşi din ştirile parvenite din mai multe ţări.
Þinând cont de mobilitatea care există şi de faptul că păsările nu au frontiere, este extrem de important să fie respectate cerinţele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii /OMS/: a trimite ţărilor sărace mijloacele necesare pentru a combate orice focar de infecţie. Nu este suficient să fim membri ai clubului celor bogaţi, trebuie să ne gândim şi la ţările sărace, conchide autorul.(Rompres)
