Majoritatea studiilor sunt efectuate pe termen scurt şi de aceea au importanţă limitată. Pentru a urmări în ce fel se adaptează organismul la aportul de calciu recomandat pe o mai lungă perioadă de timp precum şi efectul acestui aport asupra oaselor, sunt necesare studii viitoare mai ample. Rezultatele acestor studii s-ar putea să fie surprinzătoare. În timp ce nu pun la îndoială împortanţa calciului în creşterea rezistenţei osoase, ele nu consideră necesar un consum zilnic atât de mare cât este recomandat pentru adulţi. Aceste studii sugerează faptul că un consum crescut de calciu nu scade riscul pentru osteoporoză. De exemplu, un studiu efectuat la Harvard pe medici şi asistente a demonstrat că nu există un risc mai mare de fractură de şold la persoanele care au consumat un pahar de lapte pe zi faţă de cei care consumă două pahare de lapte pe zi. Alte studii au avut rezultate similare. Există dovezi ale faptului că americanii adulţi nu necesită atât de mult calciu cât le este recomandat. De exemplu în ţări precum, Japonia şi Peru unde aportul zilnic de calciu este mai mic de 300mg/zi (mai puţin de o treime din doza zilnică recomanadată la adulţi) incidenţa fracturilor este destul de scăzută. Desigur, în aceste ţări este diferit aportul altor factori necesari pentru rezistenţa osoasă cum ar fi nivelul activităţii fizice, expunerea la soare, factori care scad şi ei riscul de fracturi osoase.
Ideal ar fi să se efectuieze studii de lungă durată pe pacienţi care consumă calciu zilnic în cantităţi diferite prestabilite şi urmaărirea apariţiei fracturilor osoase. Rezultate clare nu s-au obţinut până în prezent întrucât studiile efectuate au fost de durată prea scurtă, calciu s-a administrat împreună cu vitamine care ar putea masca efectul calciului.
Comitetul Britanic a recomandat doza zilnică de calciu ca fiind de 700mg/zi.
În România doza zilnică recomandată de calciu este de 800mg, ceva mai mult la fetele între 11 şi 18 ani. La femeile însărcinate şi în cursul alăptării necesarul creşte cu 400mg/zi.