Potrivit unor studiu despre sportivii olimpici, înotătorii, în special cei care practică înotul de performanţă, sunt mai predispuşi la astm decât competitorii altor sporturi de apă.
Cercetătorii au descoperit că aproximativ un sfert dintre participanţii la competiţiile de înot suferă de astm confirmat medical. Cazurile au fost mai frecvente în rândul sportivilor din unele părţi ale lumii decât din altele.
Intensitatea antrenamentelor de înot sau multele ore petrecute în apă îi pot expune pe înotători la mai multe produse derivate ale clorului, în comparaţie cu scafandrii sau alţi sportivi care petrec mai puţin timp respirând la suprafaţa apei, au explicat experţii.
Un studiu pe termen lung ar ajuta să se facă o distincţie între "sportivi cu astm care aleg singuri să înoate şi cei care au astm pentru că fac antrenamente pentru înotul de performanţă", a declarat autorul principal al studiului, dr. Margo Mountjoy, de la Universitatea McMaster din Ontario Waterloo campus, Canada.
Mountjoy este medic specialist în medicină sportivă pentru sporturile de apă şi membru al Therapeutic Use Exemption Committee pentru Comitetul Olimpic Internaţional şi al Asociaţiei mondiale anti-doping.
Aceasta şi coautorii cercetării au studiat dovezi obiective de astm în rândul tuturor sportivilor care au concurat la Campionatele Mondiale FINA din 2005, 2007 şi 2009 şi la Jocurile Olimpice din 2004 şi 2008, la înot, înot sincron, scufundări, polo pe apă şi evenimente de înot în apă deschisă.
Sportivilor cu astm li s-a cerut să prezinte dovada de obstrucţie a căilor respiratorii printr-un test clinic pentru a-şi putea lua medicamentele prin inhalare, care altfel sunt interzise în timpul competiţiei.
În majoritatea anilor, evenimentele de înot au avut mai mulţi participanţi cu astm sau alte obstrucţii ale căilor respiratorii decât alte evenimente acvatice. La Jocurile Olimpice din 2008, o excepţie, înotătorii sincronizaţi şi înotătorii în apă deschisă au avut, de asemenea, rate ridicate de astm.
În fiecare an, între 12 şi 25 la sută din înotători au avut astm. În 2008, aproape 25 la sută din înotători, 26 la sută din înotătorii de apă deschisă şi 22 la sută din înotătorii sincronizaţi au avut astm.
În general, au avut astm mai mulţi sportivi participanţi la competiţii de anduranţă, cum ar fi triatlonul, pentatlonul sau ciclismul, decât cei care practică sporturi care nu presupun rezistenţă, ca scrima, voleiul sau tenisul de masă. De asemenea, astmul fost mai frecvent în sporturi acvatice de anduranţă, care au inclus înotul, înotul în apă deschisă şi înotul sincron, decât alte activităţi acvatice care nu presupun rezistenţă, precum scufundările, scriu autorii în revista Journal of Allergy and Clinical Immunology.
"Nu am fost surprinsă să aflu că înotătorii au avut o prevalenţă ridicată de astm", a declarat Mountjoy pentru Reuters Health prin e-mail. "Ce a fost surprinzător pentru mine a fost să constat că au existat diferenţe semnificative între sporturile de anduranţă şi cele de non-rezistenţă, precum şi distribuţiile geografice distincte".
Au avut astm mai mulţi sportivi din Oceania, Europa şi America de Nord decât din Asia, Africa şi America de Sud, au constatat autorii.
"A fost, de asemenea, interesant de constatat că, deşi astmul este mai răspândit la femei decât la bărbaţi în populaţia generală, această diferenţă de gen nu a fost evidentă în rândul înotătorilor de elită", a spus Mountjoy.
Unii consideră că substanţele chimice derivate din clor aflate în aerul din centrele de antrenament pot provoca astm, a spus ea.
"Expunerea la clor şi la compuşii cloruraţi este responsabilă pentru hiperreacţia căilor respiratorii", a declarat dr Don McKenzie, de la University of British Columbia, Vancouver.
Cu cât se face mai mult înot, cu atât riscul creşte, iar sportivii de performanţă petrec cel mai mult timp într-un mediu cu substanţe chimice, a explicat McKenzie, care nu a fost implicat în noul studiu, într-un e-mail transmis Reuters Health.
"Dacă înotul se practică în bazine fără clor, în lacuri sau oceane, atunci riscul dispare", a spus el.
Astmul nu afectează performanţa înotătorilor dacă este tratat în mod corespunzător, a precizat Mountjoy.
"Beneficiile pentru sănătate ale înotului sunt numeroase şi riscul de a dezvolta astm în rândul sportivilor de performanţă nu neagă aceste alte beneficii importante de sănătate", a conchis ea.
Sursa: AGERPRES
