În România, Purpura Trombocitopenică Imună (PTI) afectează aproximativ 6.000 de persoane, majoritatea femei tinere, o boală autoimună, care, deşi descoperită în anul 1735, din cauza subdiagnosticării sau ignorării simptomelor sale, este aproape necunoscută în prezent.
"Dacă prezentaţi cel puţin unul dintre următoarele simptome, adresaţi-vă urgent medicului de familie sau unui medic hematolog: apariţia în mod excesiv a vânătăilor (purpura), sângerări superficiale sub piele ce apar de obicei pe picioare şi arată ca un fel de iritaţii sau pete mov-roşiatice, sângerări mai abundente în cazul tăieturilor sau zgârieturilor, apariţia spontană a epistaxisului (sângerare nazală), sângerarea gingiilor în special după lucrări dentare, apariţia sângelui în urină sau scaun, flux menstrual neobişnuit de abundent, oboseală.
Niciuna din aceste simptome nu este întâmplătoare!", a susţinut preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune - APAA, Rozalina Lăpădatu, prin intermediul unui comunicat de presă.
Doctor Iulia Ursuleac de la Clinica Hematologie a Institutul Clinic Fundeni a susţinut că Purpura trombocitopenică imunologică, cunoscută anterior ca purpura trombocitopenică autoimună/idiopatică, este o afecţiune caracterizată prin scăderea numărului de trombocite sau plachete sanguine sub 100.000/mmc, cifră considerată actualmente limita inferioară normală.
"Cauza acestei anomalii este o tulburare imună/autoimună, în care trombocitele sunt distruse ca urmare a prezenţei anticorpilor dirijaţi împotriva unor componente membranare ale trombocitului. Trombocitele sunt celule (elemente) sanguine lipsite de nucleu, cu rol important în protecţia împotriva sângerărilor la nivelul pielii şi/sau mucoaselor. Riscul de sângerare creşte direct proporţional cu scăderea numărului de trombocite, fiind maxim la mai puţin de 30.000/mmc. Sângerările pot fi externe sau manifestate ca hemoragii în organe şi ţesuturi şi pot apărea chiar spontan, în absenţa oricărei traume, existând risc fatal în cazul în care sângerarea este masivă şi/sau în organe vitale(ex creier)", a spus medicul.
Potrivit acesteia, boala poate fi de 3 tipuri: acută, recentă şi cronică.
Astfel, se poate vorbi de forma recentă în cazul pacienţilor care au mai puţin de un an de la diagnosticare. Forma acută a PTI apare de cele mai multe ori în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 2 şi 4 ani şi este asimptomatică, nefiind necesar un anumit tratament. Adulţii diagnosticaţi cu PTI acută pot să nu necesite un anumit tratament, ci doar monitorizarea atentă periodică a numărului de plachete.
Forma cronică a PTI persistă mai mult de 6 luni şi dezvoltă simptomele caracteristice acestei boli, nefiind cunoscută o cauză specifică a apariţiei acestei afecţiuni. În cazul în care pacientul este diagnosticat cu PTI cronică, acesta va avea nevoie de tratament specific şi de monitorizare regulată la medicul specialist hematolog.
Scopul tratamentului medicamentos sau chirurgical oferit în cazul pacienţilor cu PTI cronică este de a mări numărul plachetelor până la un nivel sigur şi normal, inducând remisia şi permiţând pacienţilor să aibă o viaţă normală. Tratamentele sunt de cele mai multe ori sub formă de medicamente şi în anumite cazuri, operaţie chirurgicală de eliminare a splinei.
Psiholog Geanina Aprodu susţine că abordările terapeutice în cazul bolnavilor cu PTI presupun intervenţii asupra stilului de viaţă al pacientului, deoarece acesta trebuie să se supună unui program constant de vizite la spital, administrări de medicamente intravenoase, testări periodice ale parametrilor fiziologici şi chiar spitalizare.
Sursa: AGERPRES
