Revista medicală "Lancet", a publicat un articol despre realizarea unei mâini bionice acţionate de creier, ce prezintă avantaje comparabile cu cele oferite de o grefă, în acest sens, fiind prezentate şi cazurile a trei bărbaţi care au beneficiat cu succes de această realizare.
Tehnologia elaborată de profesorul Oskar Aszmann, de la universitatea din Viena, permite pacienţilor să efectueze numeroase mişcări necesare vieţii de zi cu zi şi a fost aplicată, între aprilie 2011 şi mai 2014, unor persoane care au suferit accidente grave ale plexului brahial, reţeaua de nervi care comandă mişcarea braţului, scrie AFP.
Lezarea plexului brahial echivalează cu o amputare internă întrucât întrerupe ireversibil legătura dintre nervi şi braţ, iar procedura de reconstrucţie bionică implică, înainte de orice, amputarea braţului bolnav.
Acest procedeu - susţine profesorul austriac - este mai puţin riscant decât grefa de mână, care se practică din 1997, şi care necesită administrarea de medicamente imunosupresoare şi, uneori, se termină cu re-amputarea membrului respectiv.
'În cazul pierderii unei singure mâini, consider că reconstruirea bionică are mai multe beneficii, pentru că nu are niciun efect secundar', a afirmat Oskar Aszmann despre proteza care 'nu are sensibilitate, nu este din carne şi sânge, ci din plastic şi diferite componente, dar este, din punct de vedere funcţional, comparabilă cu o grefă'.
Marea realizare a echipei de cercetători vienezi constă în transmiterea completă a semnalului neurologic către mâna bionică, echipată cu senzori care răspund la impulsurile electrice furnizate de muşchi. Pentru aceasta, pe antebraţul pacienţilor au fost grefaţi muşchi prelevaţi din partea internă a coapsei, iar apoi s-au grefat nervi provenind dintr-o altă zonă a şirei spinării decât cea din care pleacă plexul brahial.
'Mâna este foarte departe de creier', ceea ce implică 'o regenerare a nervilor pe o lungime de peste un metru', a explicat profesorul. O a doua mare dificultate este legată de faptul că mâna are nevoie de un mare număr de semnale trimise de nervi pentru a face diferitele mişcări.
Înainte de a li se efectua amputarea, pacienţii au urmat mai multe luni un antrenament cognitiv, dând comenzi unei mâini virtuale reprezentate sub forma unei imagini video, pentru ca în faza următoare, să facă exerciţii cu o mână hibridă ataşată la mâna lor adevărată.
'La finalul procesului de antrenament, se constată că unii pacienţi nu pot fi candidaţi la o reconstrucţie bionică, fie pentru că nu au destui nervi disponibili, fie întrucât nu sunt pregătiţi din punct de vedere psihologic sau din cauza lipsei unui mediu adecvat', adică a posibilităţii de a întreţine proteza acolo unde locuiesc, a mai spus Oskar Aszmann.
Sursa: AGERPRES
