Potrivit unui studiu, alergatul nu creşte riscul de artroză a genunchiului, ci efectul este unul protector, însă este important de ştiut dacă acţiunea repetată exercitată în timpul alergatului asupra articulaţiei genunchiului poate fi nefastă şi uza treptat cartilagiul.
O echipă de cercetători americani de la Baylor University a analizat datele cuprinse în studii efectuate pe circa 3.000 de persoane (număr egal de femei şi bărbaţi), relatează passionsante.be.
Cu ajutorul unui chestionar s-a identificat natura, frecvenţa şi intensitatea activităţii fizice în patru etape ale vieţii: 12-18 ani, 19-34 de ani, 35-50 de ani şi peste 50 de ani. Gonartroza sau lipsa ei a fost pusă în evidenţă de radiografii, iar pacienţii afectaţi au relatat simptomele de care sufereau (durere, handicap locomotor). Aceste date au fost coroborate cu alte informaţii privind obiceiurile de viaţă, pentru a face comparaţii fiabile.
Rezultatul arată că cei care aleargă - indiferent de vârsta la care au practicat respectivul exerciţiu fizic şi durata - nu riscă mai mult decât ceilalţi să sufere de artroză a genunchiului şi prezintă chiar un risc mai mic (legat poate de un indice al masei corporale medii mai scăzut).
Cercetătorii au ajuns la concluzia ca alergatul nu creşte riscul de a dezvolta o artroză a genunchiului (în afară de situaţia în care survin traumatisme), putând avea chiar un efect protector. Rămâne de stabilit dacă este bine să se alerge atunci când există gonartroză. Alte studii arată că, în acest caz, este importantă menţinerea unei activităţi fizice uşoare (mai ales mersul pe jos), pentru a reduce probabilitatea unei limitări funcţionale.
Sursa: AGERPRES
