Potrivit unui studiu american, copiii abandonaţi care cresc în centre de plasament prezintă un risc ridicat de a dezvolta comportamente similare autismului.
Cercetătorii susţin aceştia au dificultăţi de comunicare şi sunt mult mai expuşi riscului de a dezvolta comportamente asociate cu autismul. Starea lor poate fi îmbunătăţită prin plasament familial timpuriu.
'Deşi copiii instituţionalizaţi care au autism seamănă cu copiii cu autism din populaţia generală (care cresc alături de părinţii lor), originile simptomelor lor sunt foarte diferite', susţine neurologul american Charles A. Nelson, coordonatorul studiului.
Cercetătorii au strâns informaţii de la 117 copii cu vârsta de 10 ani, aflaţi în centre sau plasament familial. Fiecare persoană responsabilă de fiecare copil a completat un chestionar care evaluează simptomele asociate cu autismul, inclusiv competenţele de comunicare socială. Pe baza rezultatelor obţinute din completarea chestionarului, copiii consideraţi predispuşi la dezvoltarea unei forme de autism au fost apoi supuşi unei evaluări neurologice complete, pentru a stabili cu exactitate dacă suferă de astfel de tulburări.
În cazul a cinci copii cu istorie de îngrijire instituţională (trei în centre de plasament şi doi în plasament familial) au fost întrunite criteriile de diagnosticare a autismului.
În schimb, la niciun copil dintr-un grup martor de 100 de copii de aceeaşi vârstă, care nu au fost niciodată instituţionalizaţi, nu au fost întrunite aceste criterii.
Totuşi, din informaţiile colectate din chestionar, cercetătorii au constatat că grupul copiilor aflaţi în plasament la familii au comportamente sociale mai tipice comparativ cu grupul de copii aflaţi în instituţii.
Credem că ambele grupuri de copiii cu simptome de autism (copiii aflaţi în orice tip de îngrijire instituţională şi cei neinstituţionalizaţi) suferă lipsuri, dar de diferite tipuri. În cazul copiilor instituţionalizaţi privarea provine din mediul în care trăiesc, în timp ce în cazul copiilor autişti care trăiesc cu familiile lor biologice, boala în sine cauzează un anumit tip de privare, făcând mai greu pentru copii să perceapă şi să înţeleagă indiciile sociale, a explicat coordonatorul studiului.
Studiul, realizat pe copii din România, a fost publicat în revista de specialitate 'Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry'.
Sursa: AGERPRES
