Gutuile, denumite şi "merele de aur", sunt considerate un adevărat izvor de sănătate pentru organism.
Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul şi părul. Gutuiul este cultivat în zonele centrale şi de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru o coacere bună. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.
În prezent, se cultivă îndeosebi în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania şi în bazinul Mediteranei.
Vechii greci ofereau gutui la nunţi, ritual care a venit din Orient împreună cu zeiţa Afrodita. Romanii, de asemenea, foloseau gutuii - cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă reţete pentru a găti gutuia cu miere şi o combină chiar şi cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Columella menţionează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor - şi care a dat numele tomatelor italiene (pomodoro).
Cel mai bun tip de gutui era considerat cel din regiunea Cydonia, de pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca "Mela kudonia" sau " măr de Cydonia", de unde provine, de asemenea, şi numele ştiinţific. Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, şi trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluşi în genul Chaenomeles.
Cunoscut din antichitate, fructele sale au fost folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de seminţe şi frunze. Gutuile coapte au o culoare galbenă, sunt tari şi aromate, cu pulpa astringentă. Îşi menţin consistenţa fermă, aroma şi aciditatea, chiar şi după fierbere. Au un conţinut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat. Gutuia poate fi consumată ca atare atunci când este coaptă sau cu zahăr. Este folosită la marmelade şi compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri.
Conţinutul ei nutritiv este mic, având totuşi vitamine şi minerale: vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, provitamina A, calciu, fosfor, fier, cupru, sulf, potasiu şi sodiu. Ele mai conţin şi apă, zaharuri, tanin, pectine, protide şi acizi organici. Specialiştii au atribuit gutuilor 100 de proprietăţi, printre care se numără şi acţiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emolientă, tonică şi expectorantă. Consumate proaspete, gutuile pot înlătura senzaţia de greaţă.
Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficienţă cardiacă şi în bolile de ficat. Persoanelor care suferă de hipertensiune li se recomandă maceratul din frunze de gutui. Celor care au afecţiuni ale sistemului cardiovascular le este indicat să consume gutui crude, ca efect diuretic.
Recunoscute pentru efectul lor astringent, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul enterocolitelor, enteritelor (inflamaţie a mucoasei intestinale), dar şi a diareei. Gutuia îmbunătăţeşte digestia şi ameliorează diareea, hemoragiile uterine şi hemoroizii. Fructele proaspete sunt recomandate ca adjuvant în infecţiile intestinale, inclusiv cele ale colonului inferior.
În afecţiunile ficatului şi ale pancreasului, leacurile din gutui se numără printre cei mai buni aliaţi. Uşoara aciditate a fructelor, dar şi substanţele cu efect antioxidant stimulează funcţiile hepatice şi imunitatea. Mai mult, rezultatele unor studii recente din Japonia au arătat că gutuile conţin substanţe antivirale, cu rol benefic în hepatită. Cel mai bun tratament este sucul de gutui, din care se recomandă aproximativ un litru pe zi, timp de o lună - o lună şi jumătate. Pe lângă suc, piureul de gutui este un alt bun protector hepatic.
Sucul proaspăt de gutui face minuni în vindecarea pancreatitei. În aceste cazuri se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte benefice asupra activităţii pancreasului, fiind o alternativă excelentă a medicaţiei clasice.
Gutuile sunt un tratament natural potrivit şi pentru afecţiunile specifice sezonului rece. Datorită efectul emolient, dat de mucilagii, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul tusei, răguşelii şi bronşitei. Consumate în stare proaspătă, gutuile ameliorează infecţiile respiratorii sau astmul, iar sub formă de decoct, gutuile se folosesc în stări de greaţă sau dureri articulare. Ceaiul preparat din sâmburi de gutui, zdrobiţi şi fierţi, este un remediu excelent împotriva răguşelii sau a bronşitei, iar gargara cu acest ceai vindecă amigdalita sau faringita. Un bun calmant pentru tuse este şi infuzia din flori de gutui, care are efect sedativ.
Studiile ştiinţifice au demonstrat faptul că anumite substanţe din gutui ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.
Gutuia este şi un bun calmant în cazul insomniilor, a stărilor de agitaţie şi a nevrozelor. Remediu pentru aceste probleme este ceaiul din frunze de gutui, care are efect sedativ. Gutuile sunt indicate şi în caz de depresie, deoarece substanţele eterice care se găsesc în acest fruct au proprietăţi antidepresive. În aceste cazuri se recomandă ca după fiecare masă să se consume câte o jumătate de gutuie opărită în miere fierbinte.
Gutuile asigură succesul şi în curele de slăbire, deoarece au puţine calorii. Sunt însă foarte bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor. Nutriţioniştii le recomandă persoanelor care doresc să slăbească să mănânce două sau trei gutui zilnic. Cu proprietăţile diuretice şi depurative, gutuile stimulează eliminarea toxinelor şi a kilogramelor în plus.
Gutuile care sunt ferme şi tari, de culoare galbenă, sunt cele potrivite pentru consum. Ele trebuie recoltate atunci când sunt galbene în totalitate.
Sursa: AGERPRES
