Academician profesor doctor Irinel Popescu a declarat că poziţia socială a medicului ar trebui să fie echivalentă celei din ţările în care emigrează, iar venitul să îi permită să îşi găsească acelaşi loc în societate din punct de vedere financiar pe care şi-l găsesc echivalenţii lor în ţările respective.
"Eu nu vorbesc de venituri în valoare absolută, vorbesc de poziţia socială a medicului care trebuie să fie echivalentă celei din ţările în care emigrează medici: din Franţa, din Anglia, Germania, comparativ cu celelalte categorii sociale.
Venitul unui medic să îi permită să îşi găsească acelaşi loc în societate din punct de vedere financiar pe care şi-l găsesc echivalenţii lor în ţările respective. Dacă ne referim la eroziunea de imagine, ea pleacă de la faptul că România nu a găsit încă mijloacele să îi plătească cum trebuie în mod legal. De aceea veşnica discuţie care nu se mai termină despre plăţile tăcute şi despre şpăgi şi despre corupţie în sistemul sanitar, uitându-se de fapt că salarizarea medicilor din România îi include automat într-o categorie inferioară care nu are practic decât foarte puţină motivaţie să practice o meserie atât de grea şi cu atâta responsabilitate", a susţinut joi preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, Irinel Popescu.
Potrivit acestuia, sistemul public de sănătate păcătuieşte şi prin maniera de selecţie şi de promovare a celor care îl conduc şi care nu se bazează pe performanţa profesională, ci pe vot.
"Atâta vreme cât se va baza pe vot vor fi selectaţi oameni populari. Ce este mai ciudat că unii dintre aceştia ajunşi acolo pe baza votului încep să dea lecţii ştiinţifice celorlalţi şi atunci sistemul începe să se clatine. Mie mi se pare cel puţin ciudată această manieră de promovare în care nu ţine cont de criterii valorice, mai ales că pe vremea comunistă pe care o denigrăm atât de mult asemenea manieră de promovare nu era posibilă. Oricât ar părea de ciudat, se ţinea mult mai mult cont atunci de criteriul valoric decât se ţine acum. Introducerea votului ca sistem de promovare este una dintre cele mai contraproductive maniere pentru că poate să ducă la dispariţia motivaţiei. Dacă nu există motivaţie financiară să funcţionezi ca medic în România, dacă dispare şi motivaţia strict profesională aceea a performanţei pe baza căruia să poţi să fii promovat înseamnă că de fapt nu mai există nicio motivaţie să practici medicina în România", a afirmat academicianul.
El a mai spus că şcoala de medicină românească a continuat să existe chiar şi în perioada regimului comunist pentru că liderii şcolii de medicină formaţi la şcoala occidentală au fost menţinuţi în activitate şi au format la rândul succesori la fel de serioşi, la fel de bine pregătiţi, cu aceeaşi viziune europeană.
"Lucrurile încep să se schimbe, poate şi din cauza globalizării, globalizarea este un proces care are multe lucruri bune, dar în acelaşi timp este posibil ca în viitor să se vorbească mai puţin de şcoli naţionale. Dacă mă gândesc la activitatea noastră de cercetare şi faptul că multe dintre aceste cercetări sunt făcute în colective multidisciplinare unde nu mai ştim exact ce este naţional şi ce este internaţional şi că aceasta va fi tendinţa aproape cu siguranţă în viitor, poate fi una din explicaţii. Suprinzător, după 1990 o bună parte din tinerii din România au emigrat spre Occident şi cumva au privat şcoala care naţională de medicină de aici de elemente extrem de valoroase", a spus Irinel Popescu.
El a afirmat că în România există poli de excelenţă care s-au dezvoltat şi care au avut premisele necesare, precum chirurgia plastică şi reparatorie.
"Dacă aş lua doar chirurgia plastică şi reparatorie care se poate face foarte bine în mediul privat şi care este şi foarte bine plătită şi ca atare are toate condiţiile să se dezvolte. S-a ajuns chiar la un oarecare turism medical înspre România datorită preţurilor mai atractive şi calităţii la fel de bune sau mai bune chiar a actului chirurgical", a mai declarat academicianul.
Sursa: AGERPRES
