Societatea Română de Alzheimer propune Guvernului spre adoptare un plan naţional pentru demenţă, intitulat "Strategia şi planul naţional de acţiuni pe perioada 2014-2020", al cărui obiectiv este creşterea interesului şi a contribuţiei factorilor responsabili pentru îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei.
"Dorinţa noastră este ca demenţa să intre pe agenda publică, să fie luată în seamă. Guvernul trebuie să aloce un minim de fonduri.
Să existe un comitet interministerial împreună cu un grup de lucru care să elaboreze baza primară de informaţie din România. Să constituie, să adune toate informaţiile privind personalul, instituţiile, resurse, registru naţional pe baza căruia să putem stabili priorităţile. Nu ne aşteptăm să avem servicii de îngrijire ca în Suedia sau în Norvegia, dar să avem un plan, să facem nişte paşi, o lege putem să facem, să ne gândim ce facem cu doctorii calificaţi care nu au loc de muncă", a declarat joi prof. dr. Cătălina Tudose într-o conferinţă de presă.
Dr. Bogdan Popescu, reprezentant al Societăţii de Neurologie din România, a vorbit în conferinţă despre un parcurs al pacientului cu demenţă şi despre lucrurile de care are nevoie acesta, estimând că 200.000 de români suferă de demenţă.
"Din estimări, o mare parte rămân fără diagnostic. Ca să îi poţi diagnostica trebuie să ai medici care se pricep la asta - nu sunt suficienţi care se ocupă de diagnosticul demenţei. Trebuie să ai capacitatea tehnologică - orice diagnostic implică anumite investigaţii care costă bani. (...) Apoi începe problema de îngrijire. În prima fază, în demenţa uşoară, în general partea de îngrijire cuprinde o anumită medicaţie care este din fericire cuprinsă în planurile MS, fiind gratuită atât cât se poate. După faza iniţială, nu e suficient numai tratamentul cu medicamente; se trece într-o etapă în care pacienţii nu se mai descurcă singuri, dar nu atât de rău încât să fie nevoie să fie spitalizaţi, există în multe ţări ideea de însoţitor. Apoi urmează faza finală, adică pacientul ajunge atât de neajutorat, cu o limitare de toate tipurile, încât vine faza în care este nevoie de instituţionalizare. Aici trebuie să existe un număr de paturi pentru aceşti pacienţi terminali şi aici vorbim de nişte instituţii care să poată să spitalizeze pe termen lung, cu personal calificat medical", a explicat Popescu.
El a arătat că, în momentul de faţă, se asigură partea de medicaţie gratuită şi "ceva din diagnostic" în centre care sunt specializate. Potrivit lui este necesar un studiu epidemiologic care să arate câţi români au demenţă.
Potrivit Societăţii Române de Alzheimer, în ţara noastră, din aproximativ 270.000 de persoane suferinde, doar 35.000 sunt diagnosticate.
Pe de altă parte, preşedintele Societăţii Române de Geriatrie şi Gerontologie, medicul Gabriel Prada, a prezentat studii efectuate la nivel mondial, conform cărora, după 65 de ani, aproximativ 10% dintre oameni au o anumită formă de demenţă, iar peste 85 de ani procentul creşte la 40%.
"În România, în 1990, cam 10%, unul din 10 oameni, aveau peste 65 de ani, în 2008 s-a estimat că se va ajunge la unul din şapte, iar în 2011, la recensământ, s-a văzut că sunt 16,1% persoane peste 65 de ani. Este o creştere destul de importantă, aproape abruptă a numărului persoanelor care sunt într-un fel predispuse la a dezvolta această formă de boală. În România creşte mai rapid procentul persoanelor care sunt cu vârste extreme, peste 80-85 de ani. E important să se facă nişte studii pentru evaluarea exactă a dimensiunii fenomenului pentru a aloca în mod corect resurse bugetare reduse, cum ştim că sunt", a afirmat dr. Gabriel Prada.
Obiectivul principal al strategiei şi planului de acţiune 2014-2020 pentru România constă în creşterea interesului şi a contribuţiei factorilor responsabili pe plan naţional, regional şi local pentru îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei prin: recunoaşterea bolilor neurodegenerative, a demenţei şi a bolii Alzheimer, ca priorităţi ale politicii de sănătate publică; diminuarea incidenţei bolilor neurodegenerative, depistarea timpurie a simptomelor cognitive ale demenţei; creşterea accesibilităţii pacienţilor la tratament, îngrijiri adecvate şi tehnici de reabilitare/diminuare a efectelor negative asupra calităţii vieţii lor.
Sursa: AGERPRES
