Abaterile de la nivelul normal al glicemiei
reprezintă un factor de risc independent pentru eşecul la terapia antivirală la
pacienţii cu hepatită cronică virală C (HCV), susţin cercetători din Spania.
“Legătura dintre hiperglicemie şi răspunsul redus la tratament al pacienţilor
cu infecţie HCV are mai multe implicaţii”, notează Dr. Albert Lecube,
investigatorul principal în acest studiu. În primul rând, cel mai evident lucru este că, toate
măsurile luate pentru normalizarea glicemiei pot fi benefice pentru
îmbunătăţirea rezultatului tratamentului antiviral, a subliniat cercetătorul.
În studiul de faţă, publicat în numărul din octombrie al revistei de specialitate American Journal of Gastroenterology, Dr. Lecube de la Hospital Vall d'Hebron, din Barcelona a comparat restrospectiv, împreună cu colegii săi, 111 pacienţi cu infecţie HCV care nu au răspuns la tratament cu 67 pacienţi cu răspuns viral susţinut (SVR) la terapia cu interferon şi ribavirină. Rata SVR a fost de 45.13% la pacienţii normoglicemici, 28.25% la pacienţii cu toleranţă alterată la glucoză şi 15.78% la pacienţii cu diabet zaharat tip 2. Majoritatea pacienţilor (80%) aveau genotipul 1 HCV, genotip care s-a asociat cu incapacitatea menţinerii unui răspuns viral susţinut (odds ratio, 1.55), la fel ca şi abaterile de la nivelul normal al glicemiei (odds ratio, 2.33).
Compararea a 65 de pacienţi cu anomalii ale glicemiei cu 65 de pacienţi pereche (printre alţi factori au fost aleşi potriviţi ca vârstă şi ca grad de fibroză hepatică) aleşi în grupul de control, a arătat de asemenea o rată semnificativ mai scăzută a răspunsului viral susţinut (24.6% versus 44.6%).
Dr. Lecube sugerează faptul că, de la reducerea greutăţii corporale prin dietă şi exerciţii fizice până la folosirea agenţilor hipoglicemianţi ca terapia orală, insulina sau combinaţia dintre acestea, se poate obţine îmbunătăţirea rezultatelor terapiei antivirale prin administrarea înaintea tratamentului sau concomitent cu acesta.
Am J Gastroenterol 2007;102:2189-2195.
În studiul de faţă, publicat în numărul din octombrie al revistei de specialitate American Journal of Gastroenterology, Dr. Lecube de la Hospital Vall d'Hebron, din Barcelona a comparat restrospectiv, împreună cu colegii săi, 111 pacienţi cu infecţie HCV care nu au răspuns la tratament cu 67 pacienţi cu răspuns viral susţinut (SVR) la terapia cu interferon şi ribavirină. Rata SVR a fost de 45.13% la pacienţii normoglicemici, 28.25% la pacienţii cu toleranţă alterată la glucoză şi 15.78% la pacienţii cu diabet zaharat tip 2. Majoritatea pacienţilor (80%) aveau genotipul 1 HCV, genotip care s-a asociat cu incapacitatea menţinerii unui răspuns viral susţinut (odds ratio, 1.55), la fel ca şi abaterile de la nivelul normal al glicemiei (odds ratio, 2.33).
Compararea a 65 de pacienţi cu anomalii ale glicemiei cu 65 de pacienţi pereche (printre alţi factori au fost aleşi potriviţi ca vârstă şi ca grad de fibroză hepatică) aleşi în grupul de control, a arătat de asemenea o rată semnificativ mai scăzută a răspunsului viral susţinut (24.6% versus 44.6%).
Dr. Lecube sugerează faptul că, de la reducerea greutăţii corporale prin dietă şi exerciţii fizice până la folosirea agenţilor hipoglicemianţi ca terapia orală, insulina sau combinaţia dintre acestea, se poate obţine îmbunătăţirea rezultatelor terapiei antivirale prin administrarea înaintea tratamentului sau concomitent cu acesta.
Am J Gastroenterol 2007;102:2189-2195.