În ţara
noastră aproximativ un milion de persoane sunt afectate de virusul hepatitei B
şi un alt milion de virusul hepatitei C, potrivit specialiştilor. În România există
virusurile cele mai agresive pentru hepatita C. Astfel, într-un studiu recent realizat
se arată că răspândirea genotipului I, care este cel mai agresiv, în rândul
pacienţilor este foarte mare şi o altă problemă delicată cu care se confruntă
România este cea a
coinfecţiei cu virusul D. Dintre toate ţările din sud-estul Europei, România
are coinfecţia cea mai mare de virus B şi D.
S-au făcut totuşi progrese importante în domeniul tratamentului pacienţilor cu hepatită C, după aprobarea în anul 2003 a primului Ghid terapeutic. Din acest punct de vedere, România se situează mult mai bine decât alte ţări, în sensul că accesibilitatea pacientului la tratament este foarte mare, iar terapia, care este costisitoare şi pe care un pacient în mod normal nu şi-ar putea-o permite, este gratuită. Pentru pacienţii cărora le este recomandată lamivudină, costul pe lună pentru un pacient este de trei milioane,iar tratamentul trebuie făcut doi ani. În cazul celor care folosesc interferon, costul este de şase sute de milioane pentru şase luni sau 12 luni, în funcţie de tipul de hepatită.
Atenţia specialiştilor se îndreaptă acum şi spre hepatita B, a cărei evoluţie şi impact asupra sănătăţii populaţiei este de aceeaşi importanţă ca şi în hepatita C. Medicamentele folosite până în prezent în hepatita cronică cu virus B nu au schimbat semnificativ soarta bolnavilor, deoarece răspunsul la terapie rămâne modest şi există pericolul recăderii după întreruperea tratamentului.
Ghidurile internaţionale recomandă pentru pacienţii cu hepatită B o nouă abordare, care le va permite un tratament pe o perioadă limitată de timp, spre deosebire de tratamentele clasice care trebuiau urmate toată viaţa, cu riscul apariţiei rezistenţei virusului şi a ineficienţei terapiei.
O altă categorie, care până în prezent nu a beneficiat de o soluţie, este cea a pacienţilor cu hepatită cronică de tip C, la care se înregistrează un eşec terapeutic. Aceştia ar putea beneficia de tratament pe o perioadă mai lungă, cu doze reduse, pentru a împiedica evoluţia bolii şi apariţia complicaţiilor (ciroză hepatică, cancer hepatic). De asemenea, la pacienţii care răspund mai lent la tratament, prelungirea medicaţiei cu încă şase luni ar putea îmbunătăţi semnificativ şansele de vindecare.
Potrivit prof.dr. Mihai Vociulescu, şeful Centrului de Medicină Internă şi Nefrologie de la Institutul Clinic Fundeni, în urma tratamentului, încărcătura virală cu virus scade foarte mult. Eliminarea virusului este foarte importantă pentru pacient, întrucât scade riscul de ciroză sau cancer hepatic. El a precizat că nu există vindecare totală.
Prof. dr. Mihai Voiculescu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, s-a referit la vaccinarea împotriva hepatitei B, care este utilizată în toată lumea. Există protocoale terapeutice care sunt asemănătoare celor folosite în plan european. El a adăugat că CNAS monitorizează tratamentul pentru bolnavii infectaţi cu virus B şi C, însă singurul lucru care lipseşte este o finanţare mai bună.
În ceea ce priveşte perspectivele de terapie, specialiştii români fac în continuare eforturi pentru optimizarea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor afectaţi de aceste boli, astfel încât prin măsuri instituite cât mai precoce în decursul evoluţiei bolii să se reducă rata complicaţiilor şi a costurilor legate de tratamentul acestora.
Hepatitele cronice produse de virusurile hepatitice B şi C sunt recunoscute pe plan internaţional ca o problemă tot mai importantă de sănătate publică. (Rompres)
S-au făcut totuşi progrese importante în domeniul tratamentului pacienţilor cu hepatită C, după aprobarea în anul 2003 a primului Ghid terapeutic. Din acest punct de vedere, România se situează mult mai bine decât alte ţări, în sensul că accesibilitatea pacientului la tratament este foarte mare, iar terapia, care este costisitoare şi pe care un pacient în mod normal nu şi-ar putea-o permite, este gratuită. Pentru pacienţii cărora le este recomandată lamivudină, costul pe lună pentru un pacient este de trei milioane,iar tratamentul trebuie făcut doi ani. În cazul celor care folosesc interferon, costul este de şase sute de milioane pentru şase luni sau 12 luni, în funcţie de tipul de hepatită.
Atenţia specialiştilor se îndreaptă acum şi spre hepatita B, a cărei evoluţie şi impact asupra sănătăţii populaţiei este de aceeaşi importanţă ca şi în hepatita C. Medicamentele folosite până în prezent în hepatita cronică cu virus B nu au schimbat semnificativ soarta bolnavilor, deoarece răspunsul la terapie rămâne modest şi există pericolul recăderii după întreruperea tratamentului.
Ghidurile internaţionale recomandă pentru pacienţii cu hepatită B o nouă abordare, care le va permite un tratament pe o perioadă limitată de timp, spre deosebire de tratamentele clasice care trebuiau urmate toată viaţa, cu riscul apariţiei rezistenţei virusului şi a ineficienţei terapiei.
O altă categorie, care până în prezent nu a beneficiat de o soluţie, este cea a pacienţilor cu hepatită cronică de tip C, la care se înregistrează un eşec terapeutic. Aceştia ar putea beneficia de tratament pe o perioadă mai lungă, cu doze reduse, pentru a împiedica evoluţia bolii şi apariţia complicaţiilor (ciroză hepatică, cancer hepatic). De asemenea, la pacienţii care răspund mai lent la tratament, prelungirea medicaţiei cu încă şase luni ar putea îmbunătăţi semnificativ şansele de vindecare.
Potrivit prof.dr. Mihai Vociulescu, şeful Centrului de Medicină Internă şi Nefrologie de la Institutul Clinic Fundeni, în urma tratamentului, încărcătura virală cu virus scade foarte mult. Eliminarea virusului este foarte importantă pentru pacient, întrucât scade riscul de ciroză sau cancer hepatic. El a precizat că nu există vindecare totală.
Prof. dr. Mihai Voiculescu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, s-a referit la vaccinarea împotriva hepatitei B, care este utilizată în toată lumea. Există protocoale terapeutice care sunt asemănătoare celor folosite în plan european. El a adăugat că CNAS monitorizează tratamentul pentru bolnavii infectaţi cu virus B şi C, însă singurul lucru care lipseşte este o finanţare mai bună.
În ceea ce priveşte perspectivele de terapie, specialiştii români fac în continuare eforturi pentru optimizarea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor afectaţi de aceste boli, astfel încât prin măsuri instituite cât mai precoce în decursul evoluţiei bolii să se reducă rata complicaţiilor şi a costurilor legate de tratamentul acestora.
Hepatitele cronice produse de virusurile hepatitice B şi C sunt recunoscute pe plan internaţional ca o problemă tot mai importantă de sănătate publică. (Rompres)
