Administrarea intracoronariană a adenozinei
înaintea intervenţiilor coronariene percutanate (PCI) elective, reduce
incidenţa necrozei miocardice după procedură, susţine un raport apărut în
numărul din ianuarie al revistei European
Heart Journal. „Premedicaţia cu adenozină pare să fie o metodă simplă,
sigură şi eficientă pentru îmbunătăţirea rezultatelor în cazul pacienţilor la care se practică implantarea
unui stent în regim electiv”, a declarat pentru Reuters Health dr. Chi-Hang Lee de la National University Hospital,
Singapore.
Dr. Lee şi colegii săi au evaluat incidenţa necrozei miocardice după PCI electivă precedată sau nu de administrarea intracoronariană de adenozină la 62 de pacienţi.
Necroza a fost depistată la numai 4 pacienţi (13%) din grupul care a primit adenozină intracoronariană, faţă de cei 12 bolnavi (39%) fără această premedicaţie.
Incidenţa infarctului miocardic a fost mai scăzută în grupul cu adenozină (2 pacienţi, 6%), faţă de grupul control (5 pacienţi, 16%), dar această diferenţă nu a fost semnificativă.
Nici unul dintre bolnavii care au primit adenozină nu a dezvoltat bradicardie semnificativă sau
tulburare de conducere care să necesite stimulare artificială.
„Intenţionăm efectuarea unui studiu mai mare, cu peste 300 de pacienţi pentru a testa această ipoteză”, a mai adăugat dr. Lee.
„Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga efectul protector al adenozinei la paceineţii care nu sunt pretrataţi cu agenţi antiplachetari, inclusiv cei care nu tolerează sau sunt alergici la aspirină sau clopidogrel şi cei care sunt rezistenţi la aceşti agenţi”, au concluzionat autorii.
Eur Heart J 2007;28:19-25.
Dr. Lee şi colegii săi au evaluat incidenţa necrozei miocardice după PCI electivă precedată sau nu de administrarea intracoronariană de adenozină la 62 de pacienţi.
Necroza a fost depistată la numai 4 pacienţi (13%) din grupul care a primit adenozină intracoronariană, faţă de cei 12 bolnavi (39%) fără această premedicaţie.
Incidenţa infarctului miocardic a fost mai scăzută în grupul cu adenozină (2 pacienţi, 6%), faţă de grupul control (5 pacienţi, 16%), dar această diferenţă nu a fost semnificativă.
Nici unul dintre bolnavii care au primit adenozină nu a dezvoltat bradicardie semnificativă sau
tulburare de conducere care să necesite stimulare artificială.
„Intenţionăm efectuarea unui studiu mai mare, cu peste 300 de pacienţi pentru a testa această ipoteză”, a mai adăugat dr. Lee.
„Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga efectul protector al adenozinei la paceineţii care nu sunt pretrataţi cu agenţi antiplachetari, inclusiv cei care nu tolerează sau sunt alergici la aspirină sau clopidogrel şi cei care sunt rezistenţi la aceşti agenţi”, au concluzionat autorii.
Eur Heart J 2007;28:19-25.
