Într-un studiu efectuat la nou-născuţii
prematuri cu greutatea foarte mică la naştere (≤1000 g), clinicienii au
observat cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare (RMN) un volum global şi
regional scăzut al ţesutului cerebral la bebeluşii care au primit în perioada
postnatală dexametazonă în doze obişnuite. „Acest deficit de volum ne îmbunătăţeşte
cunoştinţele despre tulburările cognitive şi motorii raportate după tratamentul
postnatal cu dexametazonă”, a declarat pentru Reuters Health dr. Nehal A. Parikh de la University of Texas Medical School din Houston. Rezultatele
studiului au fost publicate în numărul din februarie al revistei Pediatrics.
Dintre cei 41 de nou-născuţi la care s-a efectuat examinarea de RMN de înaltă calitate, 11 au primit tratament cu dexametazonă la vârsta de 28 de zile pe o perioadă medie de 6,8 de zile, într-o doză cumulativă medie de 2,8mg/kg. La ceilalţi 30 de copii nu s-a administrat dexametazonă.
După ajustarea rezultatelor în funcţie de vârsta calculată de la ultima menstruaţie a mamei, cercetătorii au observat un volum total al ţesutului cerebral mai mic cu 10,2% la nou-născuţii trataţi cu dexametazonă.
De asemenea a fost mai scăzut şi volumul ţesutului cortical (cu 8,7%), iar examinarea regională a creierului a relevat un cerebel cu 20,6% mai mic şi o susbtanţă cenuşie subcorticală în cantitate cu 19,9% mai redusă la copiii care au fost trataţi cu dexametazonă faţă de cei la care nu s-a administrat acest medicament.
Aceste modificări asociate cu dexametazonă au rămas semnificative şi după efectuarea analizelor statistice de regresie pentru a ajusta datele în funcţie de greutatea la naştere şi de incidenţa displaziei bronhopulonare.
„În ciuda eforturilor noastre, nu am reuşit să dovedim alte cauze patologice ale diferenţei observate, dar pentru confirmarea rezultatelor trebuie efectuat un studiu randomizat cu urmărirea consecinţelor neurosenzoriale”, a subliniat dr. Parikh.
Până ce rezultatele trialului respectiv devin disponibile, dr. Parikh recomandă urmărirea ultimelor indicaţii ale Academiei Americane de Pediatrie pentru a decide în ceea ce priveşte managementul nou-născuţilor cu greutatea foarte mică la naştere şi cu displazie bronhopulmonară.
Pediatrics 2007;119:265-272.
Dintre cei 41 de nou-născuţi la care s-a efectuat examinarea de RMN de înaltă calitate, 11 au primit tratament cu dexametazonă la vârsta de 28 de zile pe o perioadă medie de 6,8 de zile, într-o doză cumulativă medie de 2,8mg/kg. La ceilalţi 30 de copii nu s-a administrat dexametazonă.
După ajustarea rezultatelor în funcţie de vârsta calculată de la ultima menstruaţie a mamei, cercetătorii au observat un volum total al ţesutului cerebral mai mic cu 10,2% la nou-născuţii trataţi cu dexametazonă.
De asemenea a fost mai scăzut şi volumul ţesutului cortical (cu 8,7%), iar examinarea regională a creierului a relevat un cerebel cu 20,6% mai mic şi o susbtanţă cenuşie subcorticală în cantitate cu 19,9% mai redusă la copiii care au fost trataţi cu dexametazonă faţă de cei la care nu s-a administrat acest medicament.
Aceste modificări asociate cu dexametazonă au rămas semnificative şi după efectuarea analizelor statistice de regresie pentru a ajusta datele în funcţie de greutatea la naştere şi de incidenţa displaziei bronhopulonare.
„În ciuda eforturilor noastre, nu am reuşit să dovedim alte cauze patologice ale diferenţei observate, dar pentru confirmarea rezultatelor trebuie efectuat un studiu randomizat cu urmărirea consecinţelor neurosenzoriale”, a subliniat dr. Parikh.
Până ce rezultatele trialului respectiv devin disponibile, dr. Parikh recomandă urmărirea ultimelor indicaţii ale Academiei Americane de Pediatrie pentru a decide în ceea ce priveşte managementul nou-născuţilor cu greutatea foarte mică la naştere şi cu displazie bronhopulmonară.
Pediatrics 2007;119:265-272.
