Introducerea bevacizumabului (Aventis, Genentech)
în schema de chimioterapie bazată pe agenţi cu conţinut de platină creşte în
mod semnificativ supravieţuirea pacienţilor care suferă de cancer pulmonar alt
tip decât cel cu celule mici, dar cu preţul creşetrii numărului de decese
legate de tratament, susţine rezultatul unui studiu clinic de fază III publicat
în numărul din 14 decembrie al revistei The
New England Journal of Medicine.
„Acesta este
primul medicament din ultimii 20 de ani care pare să influenţeze în sens
pozitiv boala aflată în acest stadiu”, a declarat pentru Reuters Health dr.
David H. Johnson de la Vanderbilt University din Nashville. „Câţiva pacienţi
supravieţuisec 2-3 ani, ceea ce aproape niciodată nu se întâmplă în cazul
cancerului pulmonar, alt tip decât cel cu celule mici.”
Bevacizumab este un anticorp monoclonal care are ca ţintă factorul de creştere endotelială şi este aprobat de FDA (Food and Drog Administration) pentru tratamentul cancerului de colon cu metastaze. Într -un trial recent de fază II, medicamentul a prelungit de asemenea supravieţuirea pacienţilor cu cancer pulmonar metastatic, alt tip decât cel cu celule mici, notează autorii.
În noul lor studiu, dr. Johnson şi colegii săi au inclus 878 de pacienţi cu neoplasm pulmonar alt tip decât cel cu celule mici aflat în stadiul IIIB sau IV. Ei au fost randomizaţi la bevacizumab plus paclitaxel şi carboplatin sau la paclitaxel şi carboplatin singur (grupul control).
Bevacizumabul a fost administrat intravenos într-o doză de 15mg/kg din trei în trei săptămâni, iar ceilalţi doi agenţi din trei în trei săptămâni, în total 6 cicluri. După primele şase cicluri, administrarea bevacizumabului a fost continuată până la apariţia efctelor toxice inacceptabile sau a avansării bolii.
Noul medicament a îmbunătăţit rata de răspuns la tratament (35% versus 15%, p < 0.001) şi supravieţuirea totală medie (12.3 months v. 10.3 months, p = 0.003). Adăugarea bevacizumabului la schema teraputică a îmbunătăţit în mod semnificativ şi supravieţuirea fără progresia bolii şi supravieţuirea la 1, respectiv la 2 ani.
După cel de al treilea ciclu, bevacizumabul a fost asociat cu semnificativ mai multe efecte toxice, în special cu neutropenie febrilă şi cu hemoragie pulmonară.
Cauza predominantă a decesului a fost boala de bază, dar 14 pacienţi din grupul care a primit bevacizumab şi 2 din grupul control au murit din cauza toxicităţii medicamentoase.
În sudiul de fază II rata hemoragiilor pulmonare ameninţătoare de viaţă sau fatale a crescut cu folosirea bevacizumabului (9,1%). Prin excluderea pacienţilor cu cancer pulmonar cu celule scuamoase şi a celor care au prezentat hemoptizie şi înaintea tratamentului, acest raport a scăzut la 1,9%.
„Nimeni dintre noi nu crede că acesta este ultimul pas în tratamentul cancerului pulmonar, dar este o avansare foarte mare”, a subliniat dr. Johnson.
Rezultatele sunt semnificative din punct de vedere clinic, a mai adăugat el. „Până acum supravieţuirea în cazul neoplasmelor pulmonare metastatice nu s-a îmbunătăţit mult nici prin folosirea chimioterapiei. Sperăm că rezultatele vor fi şi mai bune când bevacizumabul va fi folosit în stadiile mai precoce ale bolii.”
N Engl J Med 2006; 355:2542-2550.
Bevacizumab este un anticorp monoclonal care are ca ţintă factorul de creştere endotelială şi este aprobat de FDA (Food and Drog Administration) pentru tratamentul cancerului de colon cu metastaze. Într -un trial recent de fază II, medicamentul a prelungit de asemenea supravieţuirea pacienţilor cu cancer pulmonar metastatic, alt tip decât cel cu celule mici, notează autorii.
În noul lor studiu, dr. Johnson şi colegii săi au inclus 878 de pacienţi cu neoplasm pulmonar alt tip decât cel cu celule mici aflat în stadiul IIIB sau IV. Ei au fost randomizaţi la bevacizumab plus paclitaxel şi carboplatin sau la paclitaxel şi carboplatin singur (grupul control).
Bevacizumabul a fost administrat intravenos într-o doză de 15mg/kg din trei în trei săptămâni, iar ceilalţi doi agenţi din trei în trei săptămâni, în total 6 cicluri. După primele şase cicluri, administrarea bevacizumabului a fost continuată până la apariţia efctelor toxice inacceptabile sau a avansării bolii.
Noul medicament a îmbunătăţit rata de răspuns la tratament (35% versus 15%, p < 0.001) şi supravieţuirea totală medie (12.3 months v. 10.3 months, p = 0.003). Adăugarea bevacizumabului la schema teraputică a îmbunătăţit în mod semnificativ şi supravieţuirea fără progresia bolii şi supravieţuirea la 1, respectiv la 2 ani.
După cel de al treilea ciclu, bevacizumabul a fost asociat cu semnificativ mai multe efecte toxice, în special cu neutropenie febrilă şi cu hemoragie pulmonară.
Cauza predominantă a decesului a fost boala de bază, dar 14 pacienţi din grupul care a primit bevacizumab şi 2 din grupul control au murit din cauza toxicităţii medicamentoase.
În sudiul de fază II rata hemoragiilor pulmonare ameninţătoare de viaţă sau fatale a crescut cu folosirea bevacizumabului (9,1%). Prin excluderea pacienţilor cu cancer pulmonar cu celule scuamoase şi a celor care au prezentat hemoptizie şi înaintea tratamentului, acest raport a scăzut la 1,9%.
„Nimeni dintre noi nu crede că acesta este ultimul pas în tratamentul cancerului pulmonar, dar este o avansare foarte mare”, a subliniat dr. Johnson.
Rezultatele sunt semnificative din punct de vedere clinic, a mai adăugat el. „Până acum supravieţuirea în cazul neoplasmelor pulmonare metastatice nu s-a îmbunătăţit mult nici prin folosirea chimioterapiei. Sperăm că rezultatele vor fi şi mai bune când bevacizumabul va fi folosit în stadiile mai precoce ale bolii.”
N Engl J Med 2006; 355:2542-2550.
