Astmul bronşic (AB) nu este o boală izolată, ci o asociere de entităţi separate cu expresie variabilă în timpul vieţii. Cu toate că, pe baze clinice, au fost identificate mai multe fenotipuri de astm, etiologia lor este puţin cunoscută. Studiile longitudinale efectuate până în prezent au arătat că, atât la copii cât şi la adulţi, trăsăturile fenotipice se corelează cel mai bine cu vârsta de debut a AB şi că fenotipurile de AB pot varia în timp. La copii au fost identificate mai multe variante genetice situate la nivelul cromozomului 17q21, denumite polimorfisme nucleotidice unice (single nucleotide polymorphisms - SNPs), care se asociază cu un risc crescut de AB şi care reglează expresia genei ORMDL3.

Pentru a demonstra relaţia dintre SNP-urile de pe cromozomul 17q21 şi AB, la 1 511 de subiecţi (din 372 de familii) a fost testată asocierea cu astmul a 36 de SNP-uri din regiunea 17q21. Au fost efectuate teste de heterogenitate genetică raportate la vârsta de debut a bolii şi la contactul cu fumul de ţigară în prima copilărie. Unsprezece SNP-uri au fost corelate semnificativ cu astmul (P<0,01), la trei dintre ele asocierea având un prag de semnificaţie ridicat (P<0,001). Corelarea cu AB cu debut precoce (sub vârsta de patru ani) a avut un grad de semnificaţie înalt în cazul a patru SNP-uri. Nu s-au decelat asocieri marcante între SNP şi AB cu debut tardiv.În ceea ce priveşte expunerea la fumul de ţigară, s-a observat o corelare semnificativă cu AB precoce doar la subiecţii expuşi şase SNP-uri.
Studiul prezentat indică faptul că riscul crescut de astm bronşic, conferit de variantele genetice 17q21, este limitat doar la forma cu debut precoce, augmentată de expunerea la fum de ţigară în copilăria timpurie.

N Engl J Med N 2008;359:1985-94

Sursa: www.labinfo.ro