Un procent de 5% din populaţia României se confruntă, odată cu venirea primăverii, cu debutul simptomelor de polinoză, a declarat pentru Agerpres dr. Adriana Camuescu. specialist alergolog şi imunolog de la Clinica Novo Medica. ''Alergia la polenuri (polinoza) apare ca rezultat al unui răspuns exagerat al organismului la alergenii conţinuţi în granulele de polen, răspuns ce este condiţionat genetic şi este amplificat prin expunerea la factori externi: infecţii, poluare de interior sau de exterior'', a explicat medicul.

Consecinţa acestui răspuns este inflamaţia mucoasei nazale conjunctivale sau bronşice, ce determină apariţia simptomelor de rinoconjunctivită şi astm bronşic. Responsabile pentru apariţia acestor afecţiuni sunt polenurile din trei mari familii de plante: arbori, graminee-cereale şi ierburi. În ţara noastră, cea mai frecvent întâlnită alergie este cea la polenul cerealelor (grâu, ovăz, secară porumb) şi a rudelor lor sălbatice (gramineele).

Stabilirea diagnosticului se face printr-un istoric detaliat, perioada de apariţie a simptomelor fiind asociată cu prezenţa unui anume tip de polen: în perioada februarie-aprilie - polenul de la arbori, în perioada mai-septembrie - cel de la graminee, în perioada iulie-octombrie - polenul de la ierburi. Nu întotdeauna polenul presupus de către pacient a fi cauza simptomelor este cel implicat (de exemplu alergia în perioada pufului de plop este determinată de fapt de polenul de graminee, puful de plop având doar un efect iritativ).

''Pentru un diagnostic corect, sunt necesare testele cutanate alergologice la diferite tipuri de polenuri, dar şi la alţi alergeni de mediu, examenul clinic complet, eventual un consult ORL (pentru excluderea altor cauze ale rinitei) şi evaluarea funcţiei pulmonare prin spirometrie', a detaliat dr. Adriana Comuescu.

Potrivit specialistului, măsurile profilactice şi tratamentul medicamentos sunt necesare, polinoza fiind o afecţiune cu impact important asupra calităţii vieţii, afectând viaţa profesională (prin tulburarea capacităţii de concentrare), viaţa socială (practicarea unor sporturi în aer liber, plimbările în parc şi în alte zone cu vegetaţie abundentă) şi somnul.

'Polenul este un alergen dificil de evitat. Cu toate acestea, anumite măsuri sunt utile pentru a diminua expunerea: evitarea ieşirii în aer liber în zilele calde, uscate, cu vânt, în special în zonele cu vegetaţie abundentă; purtarea de ochelari de soare; închiderea ferestrelor şi a uşilor casei în timpul zilei, aerisirea în cursul serii când concentraţia de polen scade; în timpul mersului cu maşina, se vor ţine geamurile închise; spălarea zilnică a părului, scuturarea hainelor la intrarea în casă, nu se va intra cu hainele de afară în dormitor, nu se vor usca rufele pe balcon; nu se folosesc comprese cu muşeţel în cazul inflamaţiei ochilor; programarea vacanţelor pe cât posibil în afara perioadelor în care simptomele de alergie sunt prezente şi în zone cu concentraţie s căzută de polen (litoral)', a subliniat medicul.

Referindu-se la tratament, dr. Adriana Comuescu spune că acesta constă în administrarea de medicaţie simptomatică sub formă de tablete, picături nazale şi conjunctivale cu rol antihistaminic sau antiinflamator. Acest tip de tratament, aşa cum îi arată şi numele, este eficient doar pe perioada de administrare, întreruperea lui determinând de regulă reluarea simptomelor. Imunoterapia specifică (desensibilizarea) este singura modalitate de a acţiona asupra cauzei bolii şi singura terapie care îi modifică cursul natural, atenuând semnificativ simptomele, scăzând nevoia de medicaţie simptomatică şi împiedicând evoluţia rinoconjunctivitei către astm bronşic.
Desensibilizarea poate fi indicată numai după un consult alergologic, în urma căruia se vor stabili gradul de severitate al bolii, tipul de polen care a produs sensibilizarea, modalitatea de administrare a vaccinului (injectabil, sublingual).