Psihologii continuă să cerceteze cele mai
întunecate aspecte ale naturii umane. De data aceasta, obiectul atenţiei lor
l-a constituit agresivitatea. Puţin probabil ca această formă a
comportamentului uman să fie considerată cea mai plăcută, însă, oricât de
ciudat ar părea, ea ar putea aduce satisfacţie - desigur, celui care o
manifestă. Cercetători din cadrul Vanderbilt University
din SUA au demonstrat că în timpul unei atitudini agresive în corpul nostru se
elimină dopamină, care uneori este numită şi 'hormonul fericirii'. Această
substanţă, care apare de obicei după o masă copioasă, după o partidă de sex sau
după consum de preparate stupefiante, ne face să cunoaştem emoţii pozitive.
La baza acestei descoperiri a stat un experiment simplu, efectuat pe şoareci de laborator. În prima etapă, într-o cuşcă au fost ţinuţi un mascul şi o femelă. Apoi, perechea a fost separată şi în cuşca şoarecelui rămas fără parteneră au început să fie aduşi, rând pe rând, alţi masculi necunoscuţi. Desigur, acest lucru a stârnit o reacţie negativă din partea primului mascul: acesta adopta poziţii ameninţătoare, se arunca asupra celorlalţi masculi şi îi muşca. După aceasta, cercetătorii au adăugat alte elemente. În cuşcă a apărut un buton pe care şoarecele trebuia să apese cu nasul dacă dorea ca 'oaspeţii nepoftiţi' să fie luaţi de lângă el. ªoarecele de laborator a învăţat foarte repede cum funcţionează acest buton şi după o mică demonstraţie de agresivitate apăsa butonul, scăpând astfel de vizitatorii agasanţi. Comportamentul şoarecelui s-a schimbat după ce i s-a injectat un preparat special, care suprimă sensibilitatea receptorilor de dopamină. Organismul masculului a încetat să mai secrete acest 'hormon al fericirii', iar şoarecele a uitat practic de buton. Acum, orice 'nefericit' care ajungea pe teritoriul străin primea o bătaie zdravănă.
Autorii experimentului au tras următoarea concluzie: în timpul agresiunii, în organismul şoarecelui se secretă dopamină. La nivelul unor emoţii atât de simple, omul nu se deosebeşte în mod principial de şoarcele de laborator. Tocmai astfel se explică popularitatea de care se bucură filmele cu bătăi şi meciurile de box - uitându-se la ele, omul primeşte noi doze de dopamină. Din punct de vedere al evoluţiei, existenţa unui asemenea mecanism nu pare a fi greu de explicat. Fără agresivitate, unui animal îi este greu să supravieţuiască: el nu-şi poate apăra teritoriul, mâncarea sau partenerul de atacuri din partea concurenţilor. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre oameni: 'jungla' modernă îi obligă pe oameni să-şi 'arate destul de des colţii'. De altfel, există numeroase motive care fac ca în organismul uman să fie secretat 'hormonul fericirii'. De exemplu, acest rezultat îl poate avea shoppingul /în special în cazul femeilor/ sau vestea privind o majorare de salariu. /Rompres/
La baza acestei descoperiri a stat un experiment simplu, efectuat pe şoareci de laborator. În prima etapă, într-o cuşcă au fost ţinuţi un mascul şi o femelă. Apoi, perechea a fost separată şi în cuşca şoarecelui rămas fără parteneră au început să fie aduşi, rând pe rând, alţi masculi necunoscuţi. Desigur, acest lucru a stârnit o reacţie negativă din partea primului mascul: acesta adopta poziţii ameninţătoare, se arunca asupra celorlalţi masculi şi îi muşca. După aceasta, cercetătorii au adăugat alte elemente. În cuşcă a apărut un buton pe care şoarecele trebuia să apese cu nasul dacă dorea ca 'oaspeţii nepoftiţi' să fie luaţi de lângă el. ªoarecele de laborator a învăţat foarte repede cum funcţionează acest buton şi după o mică demonstraţie de agresivitate apăsa butonul, scăpând astfel de vizitatorii agasanţi. Comportamentul şoarecelui s-a schimbat după ce i s-a injectat un preparat special, care suprimă sensibilitatea receptorilor de dopamină. Organismul masculului a încetat să mai secrete acest 'hormon al fericirii', iar şoarecele a uitat practic de buton. Acum, orice 'nefericit' care ajungea pe teritoriul străin primea o bătaie zdravănă.
Autorii experimentului au tras următoarea concluzie: în timpul agresiunii, în organismul şoarecelui se secretă dopamină. La nivelul unor emoţii atât de simple, omul nu se deosebeşte în mod principial de şoarcele de laborator. Tocmai astfel se explică popularitatea de care se bucură filmele cu bătăi şi meciurile de box - uitându-se la ele, omul primeşte noi doze de dopamină. Din punct de vedere al evoluţiei, existenţa unui asemenea mecanism nu pare a fi greu de explicat. Fără agresivitate, unui animal îi este greu să supravieţuiască: el nu-şi poate apăra teritoriul, mâncarea sau partenerul de atacuri din partea concurenţilor. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre oameni: 'jungla' modernă îi obligă pe oameni să-şi 'arate destul de des colţii'. De altfel, există numeroase motive care fac ca în organismul uman să fie secretat 'hormonul fericirii'. De exemplu, acest rezultat îl poate avea shoppingul /în special în cazul femeilor/ sau vestea privind o majorare de salariu. /Rompres/